Comori care să fie depozitate în minte

Domnul Isus a privit asupra neamului omenesc care zăcea în ignoranță, se îndepărtase de Dumnezeu și se afla sub vinovăția călcării Legii; și a venit să aducă eliberare, pentru a oferi o iertare deplină, în dreptul căreia și-a pus semnătura Maiestatea cerului. Dacă omul avea să accepte această iertare, el avea să fie mântuit; dacă avea să o respingă, urma să fie pierdut. Numai înțelepciunea lui Dumnezeu poate dezvălui tainele planului de mântuire. Înțelepciunea oamenilor poate sau nu să fie de valoare, experiența dovedind acest lucru, însă înțelepciunea lui Dumnezeu este de neînlocuit; și cu toate acestea, mulți dintre cei care pretind că sunt înțelepți sunt cu bună știință ignoranți în lucrurile legate de viața veșnică. Orice ar fi să pierdeți în privința realizărilor omenești, trebuie să aveți credință în iertarea adusă vouă cu un preț infinit, căci, dacă nu, toată înțelepciunea dobândită pe pământ va pieri o dată cu voi.PFE 181.1

Dacă Soarele Neprihănirii și-ar retrage razele Sale de lumină din lume, noi am fi lăsați în întunericul unei nopți veșnice. Domnul Isus a vorbit așa cum nu a vorbit niciodată un om. El a desfășurat în fața oamenilor toată comoara cerească în ce privește cunoștința și înțelepciunea. El este lumina care luminează pe orice om venind în lume. Fiecare fațetă a adevărului îi era clară. El nu a venit să exprime opinii și sentimente îndoielnice, ci a venit să prezinte numai adevărul întemeiat pe principii veșnice. Atunci de ce să luați cuvintele nefondate ale oamenilor și să le considerați o înțelepciune deosebită, când aveți la îndemână o înțelepciune mai mare și mai sigură? Oamenii cercetează scrierile oamenilor de știință, pe nedrept numiți astfel, și caută să armonizeze deducțiile lor cu declarațiile Bibliei. Însă acolo unde nu există înțelegere, nu poate exista armonie. Domnul Hristos spune: “Nici un om nu poate sluji la doi stăpâni.” Interesele lor se vor ciocni cu siguranță. Mereu, mereu oamenii au încercat să pună Biblia și scrierile oamenilor pe o bază comună; însă aceste încercări s-au dovedit a fi un eșec; căci noi nu putem sluji și lui Dumnezeu, și lui Mamona.PFE 181.2

Noi suntem în lume, însă nu trebuie să facem parte din lume. Domnul Isus îi imploră fierbinte pe cei pentru care a murit să nu-și piardă răsplata veșnică, investindu-și afecțiunea în lucrurile pieritoare ale acestui pământ, înșelându-se pe ei înșiși și pierzând fericirea veșnică. Judecata luminată ne silește să recunoaștem că lucrurile cerești sunt superioare celor pământești și, cu toate acestea, inima stricată a omului îl conduce să dea întâietate lucrurilor lumești. Părerile marilor oameni și teoriile așa-zisei științe sunt amestecate cu adevărurile scrierilor sfinte.PFE 182.1

Însă inima care este predată lui Dumnezeu iubește adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu; căci sufletul este reînnoit, regenerat prin adevăr. Mintea firească nu găsește plăcere în contemplarea Cuvântului lui Dumnezeu, însă acela care este reînnoit în duhul minții sale descoperă noi lucruri minunate în scrierile vii; căci frumusețea divină și lumina cerească par să strălucească de pe fiecare pagină. Ceea ce pentru mintea firească a fost un deșert, pentru mintea spirituală devine un ținut cu izvoare vii. Ceea ce pentru inima nerenăscută este ceva sterp, neroditor, pentru sufletul convertit devine grădina lui Dumnezeu, plină de arbuști înmiresmați și flori strălucitoare.PFE 182.2

Biblia a fost așezată în plan secundar, în timp ce spusele așa-zișilor oameni mari au fost puse pe primul plan. Fie ca Domnul să ne ierte pentru că am disprețuit Cuvântul Său. Deși este ca o mină plină de minereuri prețioase și comori inestimabile, Biblia nu este apreciată, nu este cercetată, iar bogățiile ei nu sunt dezgropate. Mila, adevărul și dragostea sunt mai presus de puterea noastră de evaluare; nu putem avea prea mult din aceste comori prin eforturi proprii, dar în Cuvântul lui Dumnezeu putem descoperi acum cum putem deveni posesori ai acestor bogății cerești. Cu toate acestea, de ce Cuvântul lui Dumnezeu este atât de puțin interesant pentru mulți din cei ce pretind că sunt creștini? Pentru că acest Cuvânt al lui Dumnezeu nu este spirit și nu este viață? Oare Domnul Isus ne-a dat o poruncă lipsită de interes atunci când ne-a spus: “Cercetați Scripturile”? Domnul Isus spune: “Cuvintele pe care vi le spun Eu sunt duh și viață.” Însă lucrurile spirituale se judecă spiritual, iar motivul lipsei voastre de interes constă în faptul că nu aveți Duhul lui Dumnezeu. Când inima este adusă în armonie cu Cuvântul, în ea se va naște o nouă viață și o nouă lumină va străluci asupra fiecărui cuvânt al Bibliei, iar aceasta va deveni glasul lui Dumnezeu care vorbește sufletului vostru. În acest fel, veți face descoperiri uimitoare cu privire la cele cerești și veți ști încotro mergeți și veți fi în stare să dobândiți cele mai mari avantaje.PFE 182.3

Trebuie să-I cerem Domnului să ne lumineze înțelegerea, ca să putem pricepe adevărul divin. Dacă ne umilim inimile înaintea lui Dumnezeu, le golim de vanitate, mândrie și egoism prin harul acordat nouă din belșug; dacă avem o dorință sinceră și o credință statornică, razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii vor străluci asupra minților noastre și ne vor lumina înțelegerea întunecată. Domnul Isus este lumina care luminează pe orice om venind în lume. El este Lumina lumii și ne imploră să venim la El și să învățăm de la El. Domnul Isus a fost cel mai mare Învățător. El ar fi putut face dezvăluiri în ce privește știința care ar fi dovedit descoperirile celor mai mari oameni de știință ca fiind de mică însemnătate; însă nu aceasta a fost misiunea ori lucrarea Sa. El a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut, iar El nu-și putea permite să se îndepărteze de la îndeplinirea acestui scop. El nu a îngăduit nici unui lucru să-I distragă atenția. Această lucrare ne-a încredințat-o și nouă. O vom face?PFE 183.1

În zilele Domnului Hristos, învățătorii îi învățau pe oameni potrivit cu tradițiile strămoșești, le spuneau basme copilărești amestecate cu părerile acelora pe care ei îi considerau ca având autoritate. Cu toate acestea, nici cei bogați și nici cei săraci nu puteau discerne vreo rază de lumină în învățătura lor. Câtă uimire a fost atunci când mulțimile Îl urmau pe Domnul și Îi dădeau slavă când ascultau cuvintele Sale! El descoperea adevăruri care fuseseră îngropate sub molozul minciunii și El i-a eliberat de pretențiile și tradițiile oamenilor și le-a poruncit să rămână statornici. El a eliberat adevărul care fusese acoperit de întuneric și l-a așezat în locul unde se cuvenea să stea, pentru a străluci în splendoarea lui originară. El le-a vorbit oamenilor în propriul Său nume; căci El a fost învestit cu autoritate. Atunci de ce oamenii care pretind că sunt urmașii Săi nu vorbesc cu autoritate când tratează subiecte asupra cărora El a dat lumină? De ce să folosim surse inferioare de inspirație, când Domnul Hristos este Marele Învățător care cunoaște toate lucrurile? De ce să venim în fața studenților cu autori de rang inferior, când Cel ale cărui cuvinte sunt spirit și viață ne invită: “Veniți ... și învățați de la Mine”?PFE 183.2

Să nu ne intereseze oare lecțiile lui Hristos? Să nu fim noi încântați de lumina nouă și glorioasă a adevărului ceresc? Această lumină este mai presus de orice poate prezenta omul. Noi putem primi lumină doar dacă venim la cruce și ne predăm pe altarul de jertfă. Aici slăbiciunea omenească este evidentă; aici tăria Lui este descoperită. Aici oamenii văd că este putere în Hristos pentru a-i mântui pe toți cei care vin la Dumnezeu prin El.PFE 184.1

Să nu împlinim noi cuvintele Aceluia care cunoaște toate lucrurile? Să nu facem noi oare din Biblie ghidul nostru în ce privește educația și instruirea tinerilor? Cuvântul lui Dumnezeu este temelia pentru orice cunoaștere adevărată și Domnul Hristos îi învață pe oameni ce trebuie să facă pentru a fi mântuiți. Iată de ce planurile vrăjmașului au fost împlinite prin aducerea înaintea studenților noștri a acelor cărți care îi învățau minciuni grosolane și le prezentau basme care le ațâțau poftele firii. Să-l aducem noi oare în școlile noastre pe cel care seamănă neghină? Să le îngăduim noi oare oamenilor care sunt numiți mari, dar care și-au primit învățătura de la vrăjmașul oricărui adevăr, să îi educe pe tinerii noștri? Sau să luăm Cuvântul lui Dumnezeu drept călăuză și să administrăm școlile noastre mai mult după rânduiala din școlile profeților din vechime?PFE 184.2

Dacă Biblia ar fi studiată și ascultată, dacă am avea spiritul lui Hristos, noi am face eforturi stăruitoare pentru a fi împreună lucrători cu Dumnezeu. Noi ar trebui să prețuim mai mult valoarea unui suflet; căci fiecare suflet convertit pentru Dumnezeu înseamnă un vas dedicat unui scop sfânt, un depozitar al adevărului și un purtător de lumină pentru alții. Dumnezeu așteaptă mai mult de la școli decât ceea ce s-a realizat până acum. Domnul Hristos a spus: “Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne în veșnicie, pe care ne-o va da Fiul omului; căci pe El Dumnezeu Tatăl L-a însemnat cu pecetea Sa.”PFE 184.3

Atunci noi vom înțelege așa cum se cuvine învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu și vom prețui adevărul ca fiind cea mai prețioasă comoară care va fi depozitată în minte. Vom avea un izvor continuu de apă vie. Ne vom ruga precum psalmistul: “Deschide-mi ochii ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale” și vom descoperi, ca și el, că “judecățile Domnului sunt adevărate și drepte deopotrivă. Ele sunt mai de dorit decât aurul, da, decât mult aur curat; mai dulci decât mierea și fagul de miere. Mai mult decât atât, prin ele slujitorul tău este avertizat: și dacă le păzește, are o mare răsplată.” — The Review and Herald, 24 noiembrie, 1891.PFE 185.1