Urmările inactivității

Pentru a putea fi întreținut într-o stare bună, corpul omenesc are absolută nevoie de trei lucruri: aer, hrană și mișcare. Un om poate trăi numai puține clipe fără aer și puține zile fără hrană. El poate trăi însă ani de-a rândul fără mișcare, dar va fi mereu neputincios și fără putere.TIL 62.1

Viața fizică se aseamănă foarte mult cu cea spirituală. Dacă viața spirituală vrem să ajungă la o completă dezvoltare, atunci este absolut necesar să observăm trei lucruri și anume: rugăciunea, cercetarea Bibliei și lucrarea misionară. Când un creștin neglijează și în cele din urmă încetează să se roage și să studieze Biblia, urmarea va fi moartea spirituală. Un suflet slăbit în ale credinței poate să se mențină fără lucrare misionară, dar va fi mereu nenorocit în existența sa. Mișcarea spirituală sau lucrarea pentru alte suflete este necesară pentru a da posibilitatea unei dezvoltări nobile interioare și pentru a da creștinului puterea de a face și a concepe binele.TIL 62.2

Mustrarea care se face bisericii din ultimul timp este că a ajuns încropită, leneșă și indiferentă și totuși gândește că este dreaptă în toate. “Știu faptele tale; că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar fiindcă ești căldicel, am să te vărs din gura Mea.” — Apocalipsa 3, 15.16. Cum întrebuințează Comunitatea de astăzi, căreia Dumnezeu ia revelat adevărul, descoperirea și cunoștința ei? Când membrii ei au cunoscut la început nemărginitul har al lui Dumnezeu către neamul omenesc căzut, ei n-au putut să tacă. Ei au fost cuprinși de dorul sincer de a lucra în armonie cu Dumnezeu, pentru ca să dea și altora din binecuvântările pe care le-au primit. Cu cât au dat mai mult, cu atât au primit mai mult și creșteau mereu în harul și în cunoștința Domnului Isus Hristos. Cum este însă astăzi?TIL 62.3

“Fraților și surorilor, pe voi care pretindeți că sunteți de mult în adevăr, vă întreb pe fiecare în parte: ‘corespund faptele voastre cu lumina, cu privilegiile și cu ocaziile pe care Cerul vi le-a dat?’ Aceasta ar fi prima întrebare. Soarele îndreptățirii a răsărit deasupra comunității și datoria ei este să lumineze. Este o favoare pentru fiecare suflet de a merge înainte. Cei care sunt legați cu Hristos vor crește în harul și în cunoștința Fiului lui Dumnezeu până la măsura cea deplină de bărbați și femei. Dacă toți cei care pretind că Sunt credincioși adevărului, ar fi căutat să folosească însușirile și ocaziile date lor de Dumnezeu spre a învăța și a lucra, ei ar fi ajuns puternici în Hristos. Chiar dacă ei ar fi fost plugari, meseriași, profesori sau clerici, dacă s-ar fi predat cu totul lui Dumnezeu, ar fi devenit vrednici lucrători ai Maestrului ceresc.”TIL 63.1

“Ce fac însă membrii comunităților pentru ca să poată fi numiți ‘conlucrători cu Dumnezeu’?” 1 Corinteni 3, 9. Unde vedem noi creștini care simt răspunderea de a lucra pentru prosperitatea comunității și a membrilor ei, de a face din ei oameni care răspândesc lumină? Unde sunt aceia care, fără reținere și fără a ține seama de sine, lucrează din iubire pentru Maestrul lor? Mântuitorul nostru, privind rodul muncii sufletului Său Se va înviora. Cum stau însă în această privință cei ce mărturisesc că sunt urmașii Săi? Vor fi ei împăcați când vor vedea roadele lucrului lor?” — Testimonies for the Church 7:422, 423.TIL 63.2

Acestea sunt întrebări serioase, care ne arată cum privește Dumnezeu inactivitatea, Ienea poporului Său. Care va fi urmarea acestei stări de inactivitate, dacă ea va continua?TIL 64.1

“Vedem comunități mari, care se adună în diferite locuri. Membrii acestor comunități au auzit adevărul și sunt mulțumiți să audă în continuare Cuvântul vieții, fără să se obosească câtuși de puțin să ducă această lumină mai departe. Ei simt o mică responsabilitate pentru progresul lucrării și se ocupă prea puțin de salvarea sufletelor pierdute. Ei sunt plini de râvnă pentru afacerile lumești, dar religia nu o amestecă cu afacerile lor....”TIL 64.2

“Din cauza neglijării diferitelor ocazii favorabile și din cauza abuzului în legătură cu privilegiile avute, membrii acestor comunității nu cresc ‘în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.’ 2 Petru 3, 18. De aceea, ei sunt slabi în credință, lipsiți de cunoștințe și experiențe. Ei nu sunt înrădăcinați și întemeiați în adevăr. Dacă rămân așa, amăgirile zilelor din urmă îi vor duce în rătăcire, căci nu vor avea finețea spirituală de a deosebi adevărul de minciună.TIL 64.3

Ce altceva putem aștepta decât nimicirea vieții religioase, dacă oamenii aud predică după predică și nu pun apoi în faptă instrucțiunile și învățăturile? Facultățile sau însușirile pe care le dă Dumnezeu se pipernicesc și se distrug dacă nu sunt puse la lucru. Dar ce este și mai rău este faptul că atunci când vede comunitățile fără lucru, Satana face ca ele să fie ocupate de el. El ocupă câmpul și dă de lucru membrilor; lucrul lui ocupă puterea voinței lor, zdruncină viața lor spirituală, încât la urmă ajung pentru comunitate o povară neînsuflețită.” — Testimonies for the Church 7:424-426.TIL 64.4

“Ce putem spune acelor membri leneși ai comunității pentru ca să-și dea seama că este necesar să meargă și să dezgroape talantul și să-l ducă la schimbător? În împărăția cerurilor nu se va afla nici un leneș și nici un trădător.” — Idem 7:434.TIL 65.1

Aceasta este deci starea în care ne găsim. Mulți membri ai comunității îmbrățișează moartea spirituală din cauză că au îngropat talantul dat de Dumnezeu: de aceea, ei nu vor avea un loc în împărăția Iui Dumnezeu. Lipsa de râvnă pentru salvarea sufletelor dovedește că ei nu au spiritul lui Hristos, că iubirea lor a fost numai o mărturisire cu gura și că nu au o încredere reală în solia adventă. “Iar pe robul acela netrebnic aruncați-l în întunericul de afară.” Matei 25, 30.TIL 65.2