Un vis încurajator

Într-o noapte, am visat că o persoană mi-a adus un val de pânză albă și m-a îndemnat să croiesc haine de toate mărimile, pentru toate categoriile de oameni și pentru toate situațiile. Mi s-a spus să le croiesc și să le pregătesc, ca să poată fi gata, atunci când vor fi cerute. Am avut impresia că mulți dintre cei pentru care mi se cerea să croiesc haine nu erau vrednici. Am întrebat dacă aceea era ultima haină pe care trebuia să o croiesc și mi s-a răspuns că nu și că, îndată ce o voi termina pe aceasta, mai existau și altele de care urma să mă ocup.SVM 183.2

M-am simțit descurajată de munca imensă ce mă aștepta și am declarat că, de mai bine de douăzeci de ani, eram angajată în confecționatul hainelor pentru alții, dar efortul meu nu fusese apreciat și nici nu reușisem să văd că munca mea ar fi adus prea mult bine. Am vorbit cu persoana care îmi adusese stofa despre o anumită femeie, pentru care îmi spusese să croiesc o haină. I-am spus că această femeie nu va prețui haina și că va fi o pierdere de timp și de material. Era o femeie foarte săracă, lipsită de capacități intelectuale și neglijentă, așa că, avea să murdărească haina foarte curând.SVM 183.3

Persoana mi-a răspuns: “Croiește haina. Aceasta este datoria ta. Nu tu vei fi cea care va pierde, ci eu. Dumnezeu nu îi vede pe oameni așa cum îi vede omul. El încredințează o lucrare pe care o dorește îndeplinită, iar tu nu știi care va avea rezultate, aceasta sau aceea. La sfârșit, se va vedea că multe asemenea suflete sărmane vor intra în împărăție, în timp ce altele, care sunt favorizate cu toate binecuvântările vieții, dețin un intelect bun și trăiesc în condiții plăcute, care le oferă toate avantajele pentru dezvoltare, vor fi lăsate afară. Atunci, se va vedea că aceste suflete sărmane au trăit în conformitate cu lumina firavă pe care au avut-o și, folosind mijloacele limitate pe care le-au avut la dispoziție, au trăit o viață mult mai acceptabilă decât alții care s-au bucurat de o lumină deplină și de suficiente mijloace de dezvoltare”.SVM 184.1

După aceea, mi-am ridicat mâinile pline de bătături, din cauza îndelungatei folosiri a foarfecelor și am declarat că sunt înspăimântată de gândul că va trebui să îndeplinesc acest fel de lucrare. Persoana a repetat: “Croiește hainele. Lucrarea ta încă nu s-a încheiat”.SVM 184.2

Cu o senzație de oboseală, m-am ridicat pentru a începe lucrul. În fața mea se aflau niște foarfece noi și ascuțite, pe care am început să le folosesc. Îndată, senzația de oboseală și descurajarea m-au părăsit, iar foarfecele păreau să taie fără prea mult efort din partea mea, așa că am croit haină după haină, cu destulă ușurință.SVM 184.3