Ajutorul de la prietenii din Africa

În luna aprilie 1896, sora White le scrisese fraților Wessels din Cape Town, rugându-i să-i împrumute 5000 de dolari cu o dobândă mică, ca să-i poată împrumuta mai departe comitetului școlii pentru a încuraja începerea construcției clădirilor necesare. Într-una dintre scrisorile adresate acestor prieteni din Africa de Sud, ea scria:SVM 362.2

“Trebuie să construim aici o școală în care studenții să poată fi educați spre a-și forma caractere pentru viața veșnică și în care să poată primi o educație în domeniul Scripturii, pentru ca, după ce vor pleca din școală, să-i poată educa și pe alții. Aceasta este lucrarea Domnului și, când știm că îndeplinim chiar lucrarea pe care El a stabilit-o, trebuie să avem încrederea că El va deschide calea.… Treburile Împăratului trebuie făcute degrabă. Tinerii din această țară așteaptă o școală, iar noi nu vrem ca ei să aștepte încă mult timp.SVM 362.3

Doriți să știți cum puteți cel mai bine să fiți pe placul Mântuitorului vostru? Puneți-vă banii la schimbător pentru a fi folosiți în slujba Domnului și pentru înaintarea lucrării Sale. Dacă veți proceda astfel, veți face cea mai bună investiție a mijloacelor financiare pe care vi le-a încredințat Dumnezeu. Eu I-am consacrat Domnului tot ce am și am cheltuit banii în diferite acțiuni, pentru susținerea adunărilor de tabără și construind case de adunare în locurile unde oamenii au acceptat adevărul. Descopăr multe ocazii în care pot ajuta la salvarea sufletelor care pier….SVM 363.1

Merită să lucrăm pentru aceia pentru care a murit Domnul Hristos. Nu există nici un scop mai bun în care puterea și resursele noastre să poată fi cheltuite. Dacă, prin ajutorul Duhului lui Dumnezeu, putem înălța o zidire care să rămână în picioare pentru veacurile veșnice, ce lucrare importantă vom realiza! Când cooperăm cu Dumnezeu în această lucrare, ne putem gândi la cuvintele Domnului Hristos, atât de pline de asigurare: ‘Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință’. Dumnezeu se îngrijește de sufletele omenești, pentru care L-a dat pe unicul Său Fiu, iar noi trebuie să-i vedem pe toți oamenii cu ochii milei divine”.SVM 363.2

Nu mult timp după ce a avut acel vis despre culesul roadelor, din Africa a sosit o scrisoare care spunea că sora A. E. Wessels îi va împrumuta sorei White banii pe care îi ceruse. Această veste i-a fost transmisă comitetului școlii cu bucurie și îndată s-au grăbit lucrările de tăiere și de pregătire a lemnului pentru construcție. În data de 5 octombrie 1896, la ora 5:30, un grup de aproximativ treizeci și cinci de persoane s-au adunat în campusul școlii, iar sora White a așezat prima cărămidă a fundației clădirii Bethel Hall, care urma să fie dormitorul de fete. Ea a relatat mai târziu această experiență, astfel:SVM 363.3

“Adesea, în această perioadă de dificultate financiară, mă trezeam noaptea adânc tulburată de întreaga situație. De unde puteam să aștept ajutorul? Mă rugam stăruitor ca Domnul să ne deschidă o cale ca să putem construi și să ne trimită ajutorul necesar, în ciuda faptului că nu părea să existe nici o perspectivă de a obține mijloacele financiare. Într-o noapte am adormit și am visat că plângeam și mă rugam Domnului. O mână m-a atins pe umăr și un glas mi-a zis: ‘Eu am bani în multe familii din Africa, care sunt investiți în întreprinderi lumești. Trimite-le un mesaj fraților Wessels. Spune-le că Domnul are nevoie de bani. Eu le voi face bine, ca să ajute la înaintarea lucrării Mele de aici, cu banii care le-au fost încredințați. Spune-le să-și adune o comoară în cer, unde molia nu o va mânca și unde hoții nu o vor fura; pentru că, acolo unde este comoara lor, va fi și inima lor’”.SVM 364.1