Vizita pastorului

Întreaga noastră familie era foarte interesată de doctrina celei de a doua veniri a Domnului Isus. Tatăl meu fusese unul dintre stâlpii Bisericii Metodiste. El lucrase ca îndrumător spiritual și fusese conducătorul adunărilor care se țineau în casele celor care locuiau departe de orașe. Cu toate acestea, pastorul metodist ne-a făcut o vizită specială, folosind ocazia pentru a ne informa că metodismul și convingerile noastre religioase nu se puteau împăca. Nu ne-a întrebat nimic cu privire la temeiurile credinței noastre și nici nu a făcut vreo referire la Biblie, în scopul de a ne convinge de greșeala noastră, ci a declarat că noi adoptaserăm o doctrină nouă și ciudată, pe care Biserica Metodistă nu o putea accepta.SVM 50.2

Tatăl meu i-a răspuns că greșește numind credința noastră o doctrină nouă și ciudată, deoarece Însuși Domnul Hristos, învățându-i pe ucenici, le predicase despre cea de a doua venire. Domnul a spus: “În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi”. (Ioan 14, 2.3.) Cu ocazia înălțării la cer, când urmașii Săi credincioși Îl priveau plecând din mijlocul lor, “iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb, și au zis: ‘Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer’”. (Faptele Apostolilor 1, 10.11.)SVM 50.3

“Și”, a continuat tatăl meu, dezvoltându-și expunerea, “apostolul Pavel, cel inspirat, a scris o epistolă pentru a-i încuraja pe frații din Tesalonic, spunând: ‘Și să vă dea odihnă atât vouă, cari sunteți întristați, cât și nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică, de la fața Domnului și de la slava puterii Lui, când va veni în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut, căci voi ați crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră’. (2 Tesaloniceni 1, 7-10.) ‘Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte’. (1 Tesaloniceni 4, 16-18.)SVM 51.1

Aceasta este înalta autoritate a credinței noastre. Domnul Isus și apostolii Săi au vorbit într-o manieră triumfătoare și plină de bucurie despre cea de a doua venire, iar sfinții îngeri au proclamat că Domnul Hristos, care S-a înălțat la cer, va veni iarăși. Aceasta este vina care ni se aduce — credința în cuvintele lui Isus și ale ucenicilor Săi. Dar credința noastră este foarte veche și în ea nu se află nici o urmă de erezie”.SVM 51.2

Pastorul nu a încercat să facă referire nici măcar la un singur text care ar fi putut dovedi că greșim, ci s-a scuzat, motivând că este în criză de timp. El ne-a sfătuit să ne retragem discret din biserică, evitând o judecare publică. Noi eram conștienți că și alți frați erau tratați la fel, din aceleași motive, și nu doream să se înțeleagă că ne era rușine să recunoaștem propriile convingeri sau că nu eram în stare să le susținem pe temeiul Scripturii. Prin urmare, părinții mei au insistat să li se comunice motivele cererii lui.SVM 51.3

Singurul răspuns al pastorului la această solicitare a fost o declarație neconcludentă, prin care spunea că noi am trăit contrar regulilor bisericii și că era cel mai bine să ne retragem din proprie inițiativă pentru a evita o judecare publică. Noi am răspuns că preferăm o judecare obișnuită și am cerut să ni se indice păcatul de care suntem acuzați, deoarece nu ne simțeam vinovați de nici o greșeală, prin faptul că așteptam și doream venirea Mântuitorului nostru.SVM 52.1