Educația școlară

Sănătatea mea părea ruinată pentru totdeauna. Timp de doi ani nu am putut respira pe nas și nu am fost capabilă să frecventez școala, decât foarte puțin. Mi se părea imposibil să studiez și să memorez ce învățam. Fata care îmi provocase nenorocirea a fost numită de profesorul nostru să fie supraveghetoarea mea, iar una dintre îndatoririle ei era aceea de a mă ajuta să scriu și să învăț lecțiile de la școală. Ea părea că regretă mereu cu sinceritate marea suferință pe care mi-o pricinuise, deși eu eram întotdeauna atentă să nu-i amintesc nimic despre aceasta. Era o fată sensibilă și răbdătoare cu mine și se întrista când mă vedea chinuindu-mă să înving dificultățile serioase cu care mă confruntam în încercarea de a obține o educație școlară.SVM 18.5

Sistemul meu nervos era slăbit, iar mâna îmi tremura așa de tare, încât cu greu reușeam să fac mici progrese la scriere. Nu puteam realiza mai mult de câteva simple copieri de mână, scrise cu o caligrafie distorsionată. Când încercam să mă concentrez la citit, literele începeau să se învălmășească înaintea ochilor mei. Pe frunte îmi apăreau broboane mari de sudoare și mă cuprindea o stare de amețeală și de slăbiciune. Tușeam foarte tare, și întregul meu sistem nervos părea epuizat.SVM 19.1

Profesorii m-au sfătuit să renunț la școală și să îmi reiau studiile mai târziu, când starea sănătății mele avea să fie mai bună. Cea mai cumplită frământare a copilăriei mele a fost aceea de a ceda stării de slăbiciune și de a mă hotărî să las școala, renunțând la speranța de a mai obține vreodată o educație.SVM 19.2