Eliberarea de boală
În timpul iernii și al primăverii, am suferit mult din cauza unei boli de inimă. Când stăteam întinsă pe spate, respiram greu și nu puteam să dorm decât stând aproape în șezut. Pe pleoapa ochiului stâng, aveam o excrescență care părea a fi un cancer. De mai bine de un an, aceasta crescuse treptat, până când devenise foarte dureroasă și îmi afecta vederea.SVM 151.1
Un medic renumit, care acorda consultații gratuite, a venit în Rochester și m-am hotărât să-l rog să-mi examineze ochiul. El a considerat că excrescența se va dovedi a fi un cancer, dar, când mi-a luat pulsul, a spus: “Ești foarte bolnavă și vei muri de apoplexie, înainte ca excrescența aceasta să se mărească”. Cuvintele lui nu m-au alarmat deloc, deoarece eram conștientă că, dacă sănătatea mea nu se va restabili rapid, va trebui să ajung în mormânt. Alte două femei care veniseră pentru consultație sufereau de aceeași boală. Medicul a declarat că eu eram într-o stare mai gravă decât cele două femei și că, în cel mult două, trei săptămâni, voi suferi un atac de paralizie.SVM 151.2
După aproximativ trei săptămâni, am leșinat și am căzut pe podea, rămânând într-o stare de inconștiență aproape treizeci și șase de ore. Toți s-au temut că nu voi mai trăi, dar, ca răspuns la rugăciune, mi-am revenit. După o săptămână, am suferit un șoc în partea stângă. Aveam o senzație ciudată de răceală și de amorțeală a capului și o durere puternică în tâmple. Limba mi se părea grea și amorțită și nu puteam să vorbesc clar. Brațul și partea stângă erau fără putere.SVM 151.3
Frații și surorile s-au adunat pentru a face din cazul meu un subiect special de rugăciune. Am primit binecuvântarea lui Dumnezeu și am avut asigurarea că El mă iubea, dar durerea a continuat și, cu fiecare oră care trecea, puterile îmi slăbeau. Frații și surorile s-au adunat încă o dată pentru a prezenta cazul meu înaintea Domnului. Eu eram atât de slăbită, încât nu mă puteam ruga cu glas tare. Felul în care arătam părea să slăbească credința celor adunați în jurul meu. Atunci, făgăduințele lui Dumnezeu mi-au venit în minte într-o manieră în care nu le-am înțeles niciodată mai înainte. Mi se părea că Satana luptă să mă despartă de soțul și de copiii mei și să mă ducă în mormânt, și în mintea mea s-au ivit mai multe întrebări: Ești în stare să crezi în făgăduința lui Dumnezeu, așa cum este dată? Poți să înaintezi prin credință, fără să ții cont de faptele care par a fi realitate? Credința mi-a revenit. I-am șoptit soțului meu: “Am convingerea că mă voi vindeca”. El a răspuns: “Aș dori să pot crede și eu”. În seara aceea, nu s-a produs nici o îmbunătățire, totuși mă încredeam ferm în făgăduințele lui Dumnezeu. Nu am putut să dorm, dar mi-am continuat rugăciunea tăcută. Chiar înainte de venirea zilei, am adormit.SVM 152.1
M-am trezit la răsăritul soarelui, total eliberată de orice durere. Oh, ce schimbare! Mi se părea că un înger al lui Dumnezeu mă atinsese în timp ce dormeam. Senzația de apăsare din piept dispăruse și am fost foarte fericită. Eram plină de mulțumire. Buzele mele rosteau laude la adresa lui Dumnezeu. L-am trezit pe soțul meu și i-am relatat lucrarea minunată pe care o făcuse Domnul pentru mine. El nu a înțeles la început, dar, când m-am ridicat din pat, m-am îmbrăcat și am început să umblu prin casă, a început să-L laude pe Dumnezeu împreună cu mine. Ochiul bolnav nu mă mai durea. În câteva zile, excrescența a dispărut și vederea mi-a fost restabilită total. Lucrarea era deplină.SVM 152.2
Am consultat încă o dată medicul și, îndată ce mi-a luat pulsul, a declarat: “Doamnă, în organismul dumneavoastră s-a produs o schimbare totală. Cele două femei care au venit și ele pentru consultație, când ați fost data trecută aici, au murit”. După ce am plecat, doctorul i-a spus unui prieten al meu: “Cazul ei este un mister. Nu îl înțeleg”.SVM 152.3