Capitolul 20 — Rugăciunea în numele lui Isus

Numele lui Isus este puntea de legătură, în rugăciune, între omenire și Dumnezeu — Cererile noastre se înalță la Tatăl, în Numele iui Hristos. El mijlocește în favoarea noastră, iar Tatăl descoperă comorile harului Său, pentru ca noi să ni le însușim, să ne bucurăm de ele și să le împărtășim altora. “Cereți în Numele Meu”, zice Hristos. “Nu vă spun că Eu voi ruga pe Tatăl pentru voi; căci Tatăl însuși vă iubește. Folosiți-vă de Numele Meu. Aceasta va da izbândă rugăciunilor voastre și Tatăl vă va da bogățiile harului Său. De aceea, cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină”.Rg 217.1

Domnul Hristos este puntea de legătură între Dumnezeu și om. El a făgăduit mijlocirea Sa personală. El pune toată virtutea neprihănirii Sale de partea celui care se roagă. Domnul Hristos pledează pentru om, iar omul, având nevoie de ajutorul divin, pledează pentru sine însuși în prezența lui Dumnezeu, folosind puterea de influență a Aceluia care și-a dat viața pentru lume. Când recunoaștem înaintea lui Dumnezeu că prețuim meritele lui Hristos, rugăciunile noastre de mijlocire ajung să fie plăcute. Oh, cine poate să înțeleagă valoarea acestui har și a acestei mari iubiri! Când ne apropiem de Dumnezeu prin virtutea meritelor lui Hristos, noi suntem îmbrăcați cu veșmintele Sale preoțești. El ne așază aproape, alături de El, cuprinzându-ne cu brațul Său omenesc, în timp ce Se prinde cu brațul Său divin de scaunul de domnie al Celui Infinit. El pune în cădelnița din mâinile noastre meritele Sale, ca pe o tămâie plăcut mirositoare, spre a încuraja cererile noastre. El făgăduiește să asculte rugăciunile noastre și să răspundă.Rg 217.2

Da, Hristos a devenit mijlocitorul rugăciunii, stând între om și Dumnezeu. El a devenit și mijlocitorul binecuvântării între Dumnezeu și om. El a unit cele dumnezeiești cu cele omenești. Oamenii trebuie să conlucreze cu El pentru mântuirea propriului lor suflet și apoi să facă eforturi puternice și stăruitoare pentru a-i salva pe aceia care sunt gata să piară. — Mărturii pentru comunitate 8:178.Rg 218.1

Până în clipa aceea, ucenicii nu cunoscuseră puterea și posibilitățile nemărginite ale Mântuitorului lor. El le-a spus: “Până acum, n-ați cerut nimic în Numele Meu” (Ioan 16, 24). El le-a explicat că secretul succesului lor va depinde de cererea puterii și a harului, în Numele Său. El urma să fie prezent înaintea Tatălui pentru a adresa cereri în numele lor. El a promis că va prezenta rugăciunea închinătorului umil ca și cum ar fi dorința Sa pentru sufletul acela. Orice rugăciune sinceră este auzită în cer. Poate că nu este exprimată curgător, dar, dacă inima este în ea, rugăciunea se va înălța spre Sanctuarul în care slujește Hristos, iar El o va înfățișa Tatălui fără niciun cuvânt stângaci sau bâlbâit, ci plăcută și înfrumusețată prin parfumul desăvârșirii Sale. — Hristos, Lumina lumii, 667.Rg 218.2

Ucenicii aveau să ducă mai departe lucrarea lor în Numele lui Hristos. Fiecare cuvânt și faptă a lor trebuia să îndrepte atenția asupra Numelui Său, care are acea putere vitală prin care cei păcătoși pot să fie mântuiți. Credința lor trebuia să își aibă centrul în Acela care este izvorul îndurării și al puterii. Ei trebuiau să prezinte cererile lor Tatălui în Numele lui Isus, iar apoi urmau să primească răspuns. Ei trebuiau să boteze în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Numele lui Hristos trebuia să constituie parola, cuvântul lor de ordine, semnul prin care să fie deosebiți, legătura unirii lor, autoritatea activității lor, precum și izvorul succesului lor. — Istoria faptelor apostolilor, 28.Rg 218.3

În Sfânta Sfintelor am văzut un chivot. Partea de sus și părțile laterale erau din aurul cel mai curat. La fiecare margine a chivotului se afla un heruvim frumos, cu aripile întinse deasupra lui. Fețele lor erau îndreptate una spre cealaltă și priveau în jos. Între îngeri se afla o cădelniță de aur. Deasupra chivotului, acolo unde stăteau îngerii, era o slavă nespus de strălucitoare, care părea a fi asemenea unui scaun de domnie pe care ședea Dumnezeu. Domnul Isus stătea lângă chivot și, când rugăciunile sfinților ajungeau la El, tămâia din cădelniță începea să ardă, iar Domnul aducea rugăciunile lor înaintea Tatălui împreună cu fumul de tămâie. — Experiențe și viziuni, 32.Rg 218.4

Ce înseamnă a te ruga în Numele lui Isus — A te ruga în Numele lui Hristos înseamnă ... a primi caracterul Său, a da pe față spiritul Său și a săvârși lucrările Sale. Făgăduința Mântuitorului este condiționată, “Dacă Mă iubiți”, zice El, “veți păzi poruncile Mele”. El nu îi mântuiește pe oameni în păcat, ci din păcat, iar aceia care îl iubesc își vor dovedi iubirea prin ascultare. — Hristos, Lumina lumii, 668.Rg 219.1

Domnul Hristos a spus: “În ziua aceea, veți cere în Numele Meu și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl Însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați crezut că am ieșit de la Dumnezeu”.... “Eu v-am ales pe voi.... pentru ca orice veți cere la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea” (Ioan 16, 26.27; 15, 16). Rugăciunea făcută în Numele Domnului Hristos înseamnă ceva mai mult decât simpla rostire a Numelui Său, la începutul și la sfârșitul unei rugăciuni. A ne ruga în Numele Domnului Hristos înseamnă a ne ruga în spiritul și puterea lui Hristos, ca unii care credem în făgăduințele Sale, ne încredem în harul Său și împlinim lucrările Sale. — Calea către Hristos, 100, 101.Rg 219.2

Dumnezeu ne invită să venim la El în Numele lui Isus, — Sunteți invitați să veniți, să cereți, să căutați, să bateți și sunteți asigurați că nu va fi în zadar: “Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide”. (Matei 7, 7.8).Rg 219.3

Domnul Hristos ilustrează bunăvoința lui Dumnezeu de a binecuvânta, prin bunăvoința unui tată de a da copilului său ce îi cere. “Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un pește, să-i dea un șarpe în loc de pește? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci, dacă voi care sunteți răi știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11, 1-3).Rg 219.4

Noi venim la Dumnezeu, în Numele lui Isus, prin invitație specială, iar El ne primește cu plăcere în camera Lui de audiențe, El oferă sufletului smerit și căit acea credință în Hristos, prin care este îndreptățit. Isus îi șterge ca pe un nor firav vina și, mângâiată, inima exclamă: “Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit și m-ai mângâiat!” (Isaia 12, 1). — Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, 241, 242.Rg 220.1

Rugați-vă atât în Numele lui Isus, cât și prin inspirația Duhului Sfânt — Când un om îi adresează lui Dumnezeu o rugăciune foarte stăruitoare (Isus Hristos este singurul nume de sub cer prin care putem să fim mântuiți), în acea stăruință și seriozitate se găsește un angajament al lui Dumnezeu, că El este gata să răspundă la rugăciune într-o măsură nespus de îmbelșugată, mai mult decât putem noi să cerem sau să gândim. Noi nu trebuie să ne rugăm doar în Numele lui Isus, ci și prin inspirația și îndemnurile fierbinți ale Duhului Sfânt. Acest fapt explică semnificația cuvintelor: “Duhul Însuși mijlocește pentru noi cu suspine negrăite”. Rugăciunile trebuie să fie înălțate cu o credință serioasă. Atunci, ele vor ajunge la tronul harului. Stăruiți în rugăciune fără șovăire. Dumnezeu nu spune: “Rugați-vă o dată, iar Eu vă voi răspunde.” El spune: “Rugați-vă neîncetat, crezând că aveți lucrurile pe care le cereți și le veți primi, iar Eu vă voi răspunde.” — The Gospel Herald, 28 mai, 1902.Rg 220.2

În Numele lui Isus, noi putem să ne apropiem de Dumnezeu cu încredere — Umilința și respectul ar trebui să caracterizeze purtarea tuturor acelora care vin în prezența lui Dumnezeu. În Numele lui Isus, noi putem veni înaintea Sa cu încredere, dar nu trebuie să ne apropiem de El cu îndrăzneală și încumetare, ca și când El ar fi pe aceeași treaptă cu noi. Sunt unii oameni care se adresează marelui, atotputernicului și sfântului Dumnezeu, care locuiește într-o lumină de care nu te poți apropia, ca și când s-ar adresa cuiva care este deopotrivă cu ei sau chiar unuia mai prejos decât ei. Sunt unii oameni care se poartă în casa Lui cum nu s-ar încumeta să se poarte în camera de audiență a unui conducător pământesc. Aceștia să-și aducă aminte că se află în fața Aceluia pe care îl adoră serafimii și în prezența căruia îngerii își acoperă fețele. — Patriarhi și profeți, 252.Rg 220.3

Când ne rugăm în Numele lui Isus, putem veni în prezența lui Dumnezeu cu încrederea unui copil. Nu avem nevoie de niciun mijlocitor omenesc. Prin Domnul Isus, ne putem deschide inima înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unei persoane care ne cunoaște și ne iubește. — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 84.Rg 221.1

Dumnezeu va onora Numele lui Isus în rugăciunile noastre — Fiecare făgăduință din Cuvântul lui Dumnezeu constituie un subiect de rugăciune și ne prezintă cuvântul lui Iehova ca garanție a împlinirii ei. Oricare ar fi binecuvântarea spirituală de care avem nevoie, avem privilegiul de a o cere în Numele lui Isus. Putem să-I vorbim Domnului cu simplitatea unui copil, cerându-I exact lucrurile de care avem nevoie. Putem să-I aducem la cunoștință grijile noastre trecătoare, să-I cerem atât pâinea și îmbrăcămintea obișnuită, cât și pâinea vieții și haina neprihănirii lui Hristos. Tatăl tău ceresc știe că ai nevoie de toate acestea și ești invitat să-L rogi cu privire la ele, în Numele lui Isus, îți va fi acordată orice favoare. Dumnezeu va onora acest Nume și va împlini trebuințele tale, dăruindu-ți fără nicio reținere din bogățiile Sale. — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 133.Rg 221.2

Noi nu trebuie să ne rugăm doar în Numele Domnului Hristos, ci și prin inspirația Duhului Sfânt. Aceasta este explicația afirmației că Duhul “mijlocește pentru noi cu suspine negrăite” (Romani 8, 26). Lui Dumnezeu îi face plăcere să răspundă la astfel de rugăciuni. Când rostim o rugăciune în Numele lui Hristos, cu seriozitate și căldură, chiar în insistența aceasta se află o garanție din partea lui Dumnezeu, că El este pe punctul de a ne răspunde, dăruindu-ne “nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3, 20).Rg 221.3

Domnul Hristos a zis: “Orice lucru veți cere când vă rugați, să credeți că l-ați și primit și-l veți avea” (Marcu 11, 24). “și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul” (Ioan 14, 13). Iar ucenicul iubit, Ioan, inspirat de Duhul Sfânt, declară cu claritate și siguranță deplină: “Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. și dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 Ioan 5, 14.15). Prin urmare, adresați-I Tatălui cererile voastre, cu insistență, în Numele Domnului Isus, Dumnezeu va onora acest Nume, — Parabolele Domnului Hristos, 147, 148.Rg 221.4