Stăpânirea unei minți de către o alta

Există totuși o formă de vindecare a minții care constituie unul dintre mijloacele cele mai eficiente ale răului. Prin această așa-numită știință, o minte este adusă sub stăpânirea alteia, astfel încât individualitatea celei mai slabe se dispersează în cea a minții mai puternice. O persoană acționează după voința alteia. În felul acesta, se pretinde că se poate schimba conținutul gândurilor, că pot fi împărtășite impulsuri dătătoare de viață și pacienții pot fi făcuți în stare să se împotrivească bolii și s-o biruie.DV 242.1

Această metodă de vindecare a fost folosită de persoane care nu știau care este natura ei reală și tendința acesteia și care credeau că reprezintă un mijloc de a face bine celor bolnavi. Însă această așa-zisă știință este întemeiată pe principii false. Este străină de natura și spiritul lui Hristos. Ea nu conduce către Acela care este viață și mântuire. Cel care atrage mințile către sine le călăuzește pe calea despărțirii de adevăratul Izvor al tăriei lor.DV 242.2

Nu este scopul lui Dumnezeu acela ca vreo ființă omenească să-și lase mintea și voința sub stăpânirea altui om, devenind un instrument pasiv în mâinile sale. Nimeni nu trebuie să-și dizolve individualitatea în aceea a altuia. Nu trebuie să privească la nici o făptură umană ca fiind izvorul său de vindecare. Dependența sa trebuie să fie față de Dumnezeu. În demnitatea bărbăției pe care i-a dat-o Dumnezeu, trebuie să fie controlat de Însuși Dumnezeu, și nu de vreo inteligență umană.DV 242.3

Dumnezeu vrea să-i aducă pe oameni într-o legătură directă cu El Însuși. În toate procedeele pe care le folosește cu ființele omenești, Domnul recunoaște principiul responsabilității personale. El caută să încurajeze un simțământ de dependență personală și să imprime nevoia călăuzirii personale. Dorește să aducă umanul în strânsă legătură cu divinul, pentru ca oamenii să poată fi preschimbați după asemănarea Sa. Satana lucrează pentru a zădărnici acest scop. El caută să încurajeze dependența de oameni. Când mințile sunt întoarse de la Dumnezeu, ispititorul le poate aduce sub stăpânirea lui. El poate controla firea omenească.DV 242.4

Teoria minții aflate sub stăpânirea altei minți a fost elaborată de Satana, pentru a se prezenta drept lucrător principal, pentru a pune filozofia omenească acolo unde ar trebui să fie filozofia divină. Dintre toate rătăcirile care găsesc sprijin printre cei care mărturisesc că fac parte din poporul creștin, nu este nici o amăgire mai periculoasă ca aceasta, care-l separă în mod sigur pe om de Dumnezeu. Oricât de nevinovată ar putea părea, dacă este aplicată pacienților, le va aduce distrugere, și nu alinare și refacere. Ea deschide o ușă prin care Satana va intra pentru a lua în stăpânire atât mintea care a cedat controlului alteia, cât și mintea care exercită controlul.DV 243.1

“Domnul este tăria mea și scutul meu; în El mi se încrede inima, și sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, și-L laud prin cântările mele.” (Psalmii 28, 7.)

Înfricoșătoare este puterea dată în felul acesta oamenilor rău intenționați. Ce ocazii le oferă celor care trăiesc profitând de pe urma slăbiciunilor sau nebuniei altora! Cât de mulți, prin stăpânirea minților sărace sau bolnăvicioase, vor afla în aceasta un mijloc de a-și satisface pasiuni desfrânate sau lăcomia după câștig!DV 243.2

Există pentru noi un lucru mai bun în care să ne angajăm decât în controlul omului de către om. Medicul ar trebui să educe poporul să-și întoarcă privirile de la omenesc la dumnezeiesc. În loc să-i învețe pe cei bolnavi să depindă de ființele umane pentru vindecarea sufletului și trupului, el ar trebui să-i îndrume către Acela care-i poate mântui în chip desăvârșit pe toți cei ce vin la El. El, care a făcut mintea omului, știe care este nevoia minții. Numai Dumnezeu este Acela care poate tămădui. Cei ale căror minți și trupuri sunt bolnave trebuie să contemple în Hristos pe Cel care vindecă. “Pentru că Eu trăiesc”, spune El, “și voi veți trăi.” (Ioan 14, 19.) Aceasta este viața pe care trebuie să o înfățișăm celor bolnavi, spunându-le că, dacă au credință în Hristos ca vindecător, dacă vor conlucra cu El, ascultând de legile sănătății și străduindu-se să-și desăvârșească sfințenia în teamă de El, Domnul le va atribui viața Sa. Când le prezentăm pe Hristos în acest fel, noi oferim o putere, o tărie valoroasă; căci ea vine de sus. Aceasta este adevărata știință a vindecării trupului și sufletului.DV 243.3