În contact cu natura

“Să mergem la țară.”

Creatorul a ales pentru primii noștri părinți mediul cel mai potrivit pentru sănătatea și fericirea lor. El nu i-a pus într-un palat și nici nu i-a înconjurat cu podoabele artificiale și obiectele de lux după care atât de mulți aleargă astăzi să le obțină. I-a pus însă în contact direct cu natura și în strânsă comuniune cu ființele sfinte ale cerului.DV 261.1

În grădina pe care Dumnezeu a pregătit-o ca să fie căminul copiilor Săi, copacii grațioși și florile delicate întâmpinau privirile la orice pas. Existau pomi de toate felurile, mulți dintre ei fiind încărcați cu fructe parfumate și delicioase. Pe ramurile lor, păsările împleteau cântecele lor de laudă. Sub umbra lor, creaturile pământului se hârjoneau fără nici o teamă.DV 261.2

Adam și Eva, în curăția lor desăvârșită, se desfătau cu priveliștile și sunetele din Eden. Dumnezeu le-a încredințat lucrarea în grădină, și anume “ca s-o lucreze și s-o păzească”^{1Sau, în varianta din lb. engleză, “s-o lucreze și s-o întrețină.” (n.tr.).} (Geneza 2, 15.) Munca pe care o făceau în fiecare zi le aducea sănătate și bucurie, iar perechea fericită întâmpina cu voioșie vizitele Creatorului lor, când El Se plimba și discuta cu ei în răcoarea zilei. El îi învăța zilnic lecțiile Sale.DV 261.3

Planul de viețuire pe care l-a stabilit Dumnezeu pentru primii noștri părinți conține lecții pentru noi. Deși păcatul și-a aruncat umbra peste pământ, Dumnezeu dorește ca fiii Săi să găsească desfătare în lucrările mâinilor Sale. Cu cât planul Său de viețuire este urmat mai îndeaproape, cu atât mai minunat va lucra El pentru a reface sănătatea oamenilor suferinzi. Cei bolnavi trebuie să fie aduși în strânsă legătură cu natura. O viață în aer liber, într-un mediu natural, va face minuni pentru mulți bolnavi neajutorați și aproape lipsiți de orice speranță.DV 261.4

Zgomotul, agitația și starea de zăpăceală din orașe, viața înăbușitoare și artificială din acestea, toate sunt extrem de obositoare și epuizante pentru cei bolnavi. Aerul, încărcat cu fum și praf, cu gaze otrăvitoare și cu germeni ai diferitelor boli, este un pericol pentru viață. Cei bolnavi, mulți fiind închiși între patru pereți, ajung să se simtă aproape ca niște prizonieri în camerele lor. Ei privesc casele, caldarâmul și mulțimile grăbite, fără să întrezărească măcar un petic de cer albastru sau o rază de soare, un fir de iarbă, o floare sau un copac. Claustrați în felul acesta, ei se gândesc la suferința și nefericirea lor și ajung pradă propriilor lor gânduri triste.DV 262.1

Iar pentru aceia care nu au tărie morală, orașele sunt pline de primejdii. Aici, pacienții care au de biruit pofte nefirești sunt expuși neîncetat ispitelor. Ei trebuie să fie mutați într-un mediu nou, în care firul gândurilor lor se va schimba, trebuie să fie aduși acolo unde să se bucure de alte influențe, complet diferite de cele care le-au distrus viețile. Să fie îndepărtați un timp de acele influențe care îi îndepărtează de Dumnezeu și să fie aduși într-o atmosferă mai curată.DV 263.1

Instituțiile pentru îngrijirea celor bolnavi ar avea cu mult mai mult succes dacă ar putea fi așezate departe de orașe. Și, pe cât este posibil, toți cei care caută să-și redobândească sănătatea ar trebui să meargă în locurile de la țară, unde pot avea parte de binefacerea vieții în aer liber. Natura este medicul lui Dumnezeu. Aerul curat, razele voioase de soare, florile, copacii, livezile, viile și exercițiul fizic în aer liber în acest mediu sunt dătătoare de sănătate, dătătoare de viață.DV 263.2

Medicii și infirmierele ar trebui să-și încurajeze pacienții să stea mult timp în aer liber. Viața sub cerul liber este singurul remediu de care au nevoie mulți bolnavi. Aceasta are o putere minunată de a vindeca bolile provocate de stările de agitație emoțională și de excesele vieții mondene, o viață care slăbește și distruge puterile corpului, minții și sufletului.DV 264.1

Cât de reconfortante sunt liniștea și libertatea de la țară pentru bolnavii obosiți de viața de la oraș, de strălucirea luminilor și de zgomotul străzilor! Cât de avizi se întorc ei către locurile din natură! Cât de bucuroși ar fi să stea în aer liber, să se bucure de razele soarelui și să respire parfumul copacilor și florilor! Există proprietăți dătătoare de viață în balsamul pinului, în aroma cedrului și a bradului, dar și alți copaci au proprietăți care redau sănătatea.DV 264.2

Pentru bolnavul cronic, se pare că nimic nu-i redă în așa măsură sănătatea și fericirea ca viața în mediul plăcut de la țară. Aici, cei mai neajutorați se pot așeza sau pot sta întinși la soare sau la umbra copacilor. Nu au de făcut decât să-și ridice ochii pentru a vedea minunatul frunziș de deasupra. Un sentiment dulce de liniște și înviorare vine asupra lor, în timp ce ascultă murmurul vântului. Spiritul istovit reînvie. Puterile secătuite sunt refăcute. Pe nesimțite, mintea se umple de pace, pulsul febril devine mai liniștit și constant. Când cei bolnavi capătă mai multe puteri, se vor aventura să facă vreo câțiva pași ca să culeagă câteva flori minunate, soli prețioși ai iubirii lui Dumnezeu față de familia Sa năpăstuită de jos, de pe pământ.DV 264.3

Ar trebui făcute planuri pentru a-i ține pe pacienți în aer liber. Pentru aceia care sunt în stare să muncească, să se găsească ceva ușor și plăcut de lucru. Arătați-le cât de agreabilă și folositoare este munca sub cerul liber. Încurajați-i să respire aerul curat. Învățați-i să respire adânc și să-și întărească mușchii abdominali prin respirație și vorbire. Aceasta este o educație care va fi de neprețuit pentru ei.DV 264.4

Exercițiul fizic în aer liber ar trebui prescris ca o necesitate dătătoare de viață. Iar pentru astfel de exerciții, nimic nu este mai bun decât cultivarea pământului. Pacienții să aibă răzoare de flori de care să îngrijească sau să lucreze în livadă sau în grădina de legume. Pe măsură ce vor fi încurajați să-și părăsească odăile și să petreacă mai mult timp în aer liber, cultivând flori sau făcând o altă muncă ușoară și plăcută, atenția lor se va întoarce de la ei înșiși și de la suferințele lor.DV 265.1

Cu cât pacientul va putea fi ținut mai mult timp sub cerul liber, cu atât va necesita mai puțină grijă. Cu cât mediul va fi mai vesel, cu atât va fi mai plin de nădejde. Închis în casă, oricât ar fi de elegant împodobită, el va deveni mai nervos și mai posomorât. Faceți în așa fel, încât să fie înconjurat de lucrurile minunate din natură; plasați-l acolo unde poate vedea florile crescând și poate auzi păsările cântând, iar inima sa va izbucni în cânt, ce se va armoniza cu al păsărilor. Ușurarea se va așterne peste trup și minte. Intelectul se va trezi, imaginația va reînvia și mintea va fi pregătită să aprecieze frumusețea Cuvântului lui Dumnezeu.DV 265.2

În natură, se poate găsi întotdeauna ceva care să distragă atenția celor bolnavi de la ei înșiși și să le îndrepte gândurile către Dumnezeu. Înconjurați fiind de lucrările Sale minunate, mințile lor sunt înălțate de lângă lucrurile care se văd către lucrurile care nu se văd. Frumusețea naturii îi face să se gândească la căminul ceresc, unde nu va exista nimic care să umbrească frumusețea, nimic care să întineze sau să distrugă, nimic care să provoace boala sau moartea.DV 265.3

Medicii și infirmierele să descopere în lucrurile din natură lecții care învață despre Dumnezeu. Să îndrepte atenția pacienților lor către Acela ale cărui mâini au făcut copacii semeți, iarba și florile, încurajându-i să vadă în fiecare mugur și floare o expresie a iubirii Sale pentru copiii Săi. El, care îngrijește de păsări și flori, va îngriji și de făpturile create după propriul Său chip.DV 266.1

Sub cerul liber, în mijlocul lucrurilor pe care le-a făcut Dumnezeu, respirând aerul proaspăt, dătător de sănătate, celor bolnavi li se poate spune — cu cele mai mari șanse de succes — despre viața cea nouă în Hristos. Aici se poate citi din Cuvântul lui Dumnezeu. Aici poate străluci lumina neprihănirii lui Hristos în inimile întunecate de păcat.DV 266.2

El dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin. (Isaia 40, 29.)

Bărbații și femeile care au nevoie de vindecare fizică și spirituală trebuie să fie astfel aduși în contact cu aceia ale căror cuvinte și fapte îi vor atrage către Hristos. Ei trebuie să fie aduși sub influența marelui Medic misionar, care poate vindeca atât sufletul, cât și trupul. Ei trebuie să audă povestea iubirii Mântuitorului, despre iertarea oferită fără plată pentru toți aceia care vin la El, mărturisindu-și păcatele.DV 267.1

Sub imperiul unor influențe ca acestea, mulți suferinzi vor fi călăuziți pe calea vieții. Îngeri cerești cooperează cu uneltele omenești pentru a aduce încurajare, nădejde, bucurie și pace în inimile celor bolnavi și suferinzi. În asemenea condiții, cei bolnavi sunt de două ori binecuvântați și mulți își regăsesc sănătatea. Pasul cel tremurat își recapătă elasticitatea. Ochiul își redobândește strălucirea. Cei deznădăjduiți se îmbărbătează. Fizionomia, odată disperată, poartă acum o expresie de bucurie. Tonurile plângătoare ale vocii se schimbă în tonuri de voioșie și mulțumire.DV 267.2

Când sănătatea fizică este redobândită, bărbații și femeile sunt mai capabili să-și exercite acea credință în Hristos care asigură sănătatea sufletului. În conștientizarea faptului că păcatele au fost iertate există o pace, o bucurie și o liniște de nespus. Nădejdea întunecată a creștinului se luminează. Cuvintele exprimă credința că “Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.” (Psalmii 46, 1.) “Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.” (Psalmii 23, 4.) “El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin.” (Isaia 40, 29.)DV 267.3