Ziditorii căminului

“Prin înțelepciune se înalță o casă și prin pricepere se întărește.”
(Proverbe 24, 3.)

Cel care i-a dat-o pe Eva ca ajutor lui Adam a făcut prima Sa minune la o nuntă. În sala unde se sărbătorea și unde prietenii și rudele se veseleau împreună, Hristos și-a început lucrarea publică. În felul acesta, El a aprobat căsătoria, recunoscând-o ca instituție pe care El Însuși o stabilise. El a hotărât ca bărbații și femeile să fie uniți prin căsătorie sfântă, pentru a forma familii ai căror membri, încununați cu cinste, să fie recunoscuți ca membri ai familiei de sus.DV 356.1

Hristos a onorat relația de căsătorie, făcând-o de asemenea un simbol al unirii dintre El și cei răscumpărați ai Săi. El Însuși este Mirele; mireasa este biserica, despre care, ca aleasă a Sa, El spune: “Ești frumoasă de tot, iubito, și n-ai nici un cusur.” (Cântarea Cântărilor 4, 7.)DV 356.2

“Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească după ce a curățat-o ... pentru ca s-o înfățișeze ... sfântă și fără prihană.” (Efeseni 5, 25-27.) “Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele.” (Efeseni 5, 28.)DV 356.3

“Cei doi pot fi lipsiți de avere lumească, dar ar trebui să aibă cu mult mai marea binecuvântare a sănătății.” Dragostea omenească ar trebui să-și formeze cele mai strânse legături pe temeiul iubirii divine.

Legătura familială este cea mai strânsă, mai gingașă și mai sfântă din câte există pe pământ. A fost destinată să fie o binecuvântare pentru omenire. Și este o binecuvântare ori de câte ori legământul căsătoriei este încheiat cu înțelepciune, în frică de Dumnezeu și luând în considerație în același fel răspunderile acestuia.DV 356.4

Cei care au în vedere căsătoria ar trebui să țină seama de caracterul și influența pe care le va avea căminul pe care-l întemeiază. Când devin părinți, li se încredințează o răspundere sfântă. De ei depinde într-o mare măsură bunăstarea copiilor lor în această lume și fericirea lor în lumea viitoare. Ei determină într-un înalt grad caracteristicile fizice și morale pe care le primesc micuții. Iar de ceea ce este căminul depinde starea societății; greutatea influenței fiecărei familii va trage mai mult sau mai puțin la cântar.DV 357.1

Alegerea unui tovarăș de-o viață ar trebui făcută în așa fel, încât să se asigure bunăstarea fizică, intelectuală și spirituală atât pentru părinți, cât și pentru copiii lor — așa încât să-i facă în stare și pe părinți, și pe copii să-și binecuvânteze semenii și să-I facă cinste Creatorului lor.DV 357.2

Înainte de a-și asuma răspunderile presupuse de actul căsătoriei, tinerii și tinerele ar trebui să aibă o asemenea experiență în latura practică a vieții, încât să-i pregătească pentru datoriile și poverile acesteia. Căsătoriile timpurii nu trebuie încurajate. O legătură atât de importantă cum este cea a căsătoriei și atât de plină de implicații ulterioare nu ar trebui încheiată în grabă, fără o pregătire suficientă și înainte ca puterile fizice și intelectuale să fie bine dezvoltate.DV 358.1

Cei doi pot fi lipsiți de avere lumească, dar ar trebui să aibă cu mult mai marea binecuvântare a sănătății. Și, în general, nu ar trebui să existe o mare diferență de vârstă. O neglijare a acestei reguli poate avea ca efect o serioasă înrăutățire a sănătății celui mai tânăr dintre ei. Și adesea, copiii sunt jefuiți de tăria fizică și intelectuală. Ei nu pot primi din partea unui părinte înaintat în vârstă grija și tovărășia pe care o reclamă vârsta lor fragedă și pot fi lipsiți de unul dintre părinți, prin moartea acestuia, chiar atunci când iubirea sau călăuzirea se fac cel mai mult simțite.DV 358.2

O unire prin căsătorie nu se poate realiza în siguranță decât în Hristos. Dragostea omenească ar trebui să-și formeze cele mai strânse legături pe temeiul iubirii divine. Numai acolo unde domnește Hristos poate exista o afecțiune adâncă, sinceră și lipsită de egoism.DV 358.3

Dragostea este un dar prețios pe care-l primim de la Isus. Afecțiunea curată și sfântă nu este un sentiment, ci un principiu. Cei care sunt înrâuriți de o dragoste adevărată nu sunt nici iraționali, nici orbi. Învățați de Duhul Sfânt, ei Îl iubesc nețărmurit pe Dumnezeu, iar pe aproapele lor ca pe ei înșiși.DV 358.4

Cei care au în vedere căsătoria să-și cântărească fiecare sentiment și să urmărească fiecare manifestare a caracterului celui cu care s-au gândit să-și unească destinul vieții. Fiecare pas în direcția unei uniri prin căsătorie să fie caracterizat de modestie, simplitate, sinceritate și de scopul sincer de a-I face pe plac și a-L onora pe Dumnezeu. Căsătoria afectează viața ulterioară atât în lumea aceasta, cât și în lumea ce va veni. Un creștin sincer nu va face nici un plan pe care Dumnezeu nu-l poate aproba.DV 359.1

“Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos biserica și S-a dat pe Sine pentru ea.” (Efeseni 5, 24.)

Dacă ești binecuvântat să ai parte de părinți temători de Dumnezeu, caută sfaturile lor. Pune-le înainte speranțele și planurile tale, învață lecțiile pe care le-au primit din experiențele lor de viață și vei fi cruțat de multe dureri care sfâșie inima. Mai presus de toate, fă din Hristos sfetnicul tău. Studiază Cuvântul Său cu rugăciune.DV 359.2

Sub o asemenea călăuzire, o tânără va accepta ca tovarăș de viață numai pe acela care posedă trăsături de caracter pure, bărbătești, care este sârguitor și cinstit, care Îl iubește pe Dumnezeu și se teme de El. Un tânăr va căuta ca alături de el să stea o tânără pregătită să-și poarte partea din poverile vieții, o tânără a cărei influență să îl înnobileze și să îi aducă rafinament și care să-l facă fericit în iubirea ei.DV 359.3

“O nevastă pricepută este un dar de la Domnul.” (Proverbe 9, 14.) “Inima bărbatului ei se încrede în ea.... Ea îi face bine, și nu rău, în toate zilele vieții sale.” (Proverbe 31, 11.12.) “Ea deschide gura cu înțelepciune și învățături plăcute îi sunt pe limbă. Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei și nu mănâncă pâinea lenevirii. Fiii ei se scoală și o numesc fericită; bărbatul ei se scoală și-i aduce laude, zicând: ‘Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.’” (Proverbe 31, 26-29.) Cel care câștigă o asemenea soție “găsește fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.” (Proverbe 18, 22.)DV 359.4

Cu oricâtă grijă și oricâtă înțelepciune s-ar fi încheiat o căsătorie, puține cupluri sunt unite pe deplin când are loc ceremonia căsătoriei. Unirea reală a celor doi în căsnicie este lucrarea anilor următori.DV 359.5

Pe măsură ce perechea nou formată se confruntă cu povara de nedumeriri și griji ale vieții, romantismul în care imaginația învăluie atât de adesea căsătoria dispare. Soțul și soția descoperă fiecare caracterul celuilalt, așa cum n-ar fi fost posibil s-o facă în întovărășirea lor de mai înainte. Aceasta este perioada cea mai critică din experiența lor. Fericirea și însăși rațiunea de a exista pentru tot restul vieții lor depind de decizia de acum de a urma o cale corectă. Adesea, ei descoperă fiecare în celălalt slăbiciuni și defecte nebănuite; însă inimile pe care le-a unit dragostea vor descoperi calități de asemenea necunoscute până atunci. Toți să caute să descopere calitățile mai degrabă decât defectele. Adesea, propria noastră atitudine, atmosfera care ne înconjoară pe noi înșine este ceea ce determină ce ni se va descoperi în celălalt. Există mulți care consideră că exprimarea deschisă a iubirii este o slăbiciune, și aceștia păstrează o rezervă care îi respinge pe ceilalți. Acest spirit secătuiește izvorul afecțiunii. Pe măsură ce își reprimă manifestările de sociabilitate și generozitate, ei se ofilesc și inima devine pustie și rece. Ar trebui să ne ferim de această greșeală. Dragostea nu poate dăinui mult fără a fi exprimată liber. Nu lăsa ca inima celui unit cu tine să flămânzească din pricina lipsei de bunătate și afecțiune.DV 360.1

Cu toate că pot să se ivească dificultăți, nedumeriri și descurajări, nici soțul, nici soția să nu îmbrățișeze ideea că unirea lor este o greșeală sau o dezamăgire. Hotărâți-vă să fiți tot ceea ce este cu putință să fiți unul pentru celălalt. Continuați să vă purtați curtenitor, ca la început. În toate privințele, încurajați-vă unul pe altul în luptele vieții. Studiați cum să sporiți fericirea celuilalt. Să fie iubire reciprocă, îngăduință reciprocă. Atunci, căsătoria, în loc să fie sfârșitul iubirii, va fi începutul ei. Căldura prieteniei adevărate, iubirea care leagă o inimă de cealaltă reprezintă o pregustare a bucuriilor cerului.DV 360.2

În jurul fiecărei familii există un cerc sacru, care ar trebui păstrat intact. Nici o altă persoană nu are dreptul să intre în acest cerc. Nici soțul, nici soția să nu permită cuiva să aibă acces la confidențe care ar trebui păstrate numai pentru ei.DV 361.1

Fiecare să dăruiască iubire mai degrabă decât s-o pretindă. Cultivați ceea ce este nobil în voi și fiți prompți în recunoașterea calităților celuilalt. Certitudinea de a fi apreciat este o satisfacție și un stimulent minunat. Afecțiunea și respectul încurajează străduințele de a deveni desăvârșit și dragostea însăși crește pe măsură ce activează dorința de a atinge țeluri nobile.DV 361.2

Nici soțul, nici soția nu ar trebui să-și dizolve individualitatea în personalitatea celuilalt. Fiecare are o relație personală cu Dumnezeu. Fiecare trebuie să-L întrebe: “Ce este bine?” “Ce este rău?” “Cum pot împlini cel mai bine dezideratul vieții?” Lăsați bogăția afecțiunii voastre să se reverse către Acela care și-a dat viața pentru voi. Faceți ca Hristos să fie primul, ultimul și cel mai bun în toate. Pe măsură ce dragostea pentru El devine mai adâncă și mai puternică, dragostea fiecăruia dintre voi pentru celălalt va fi curățită și întărită.DV 361.3

Spiritul pe care-l manifestă Hristos față de noi este spiritul pe care soțul și soția au datoria de a-l manifesta unul față de celălalt. “Trăiți în dragoste după cum și Hristos ne-a iubit”, “umblați în dragoste”. “Și după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea.” (Efeseni 5, 24.25.)DV 361.4

Nici soțul, nici soția nu ar trebui să încerce să exercite asupra celuilalt un control arbitrar. Nu încercați să-l siliți pe celălalt să cedeze în fața dorințelor voastre. Nu puteți face aceasta și să aveți în continuare iubire unul pentru celălalt. Fiți blânzi, răbdători și îngăduitori, atenți și curtenitori. Prin harul lui Dumnezeu puteți reuși să vă faceți fericiți unul pe celălalt, așa cum ați făgăduit în jurământul de căsătorie.DV 361.5