A cerceta tainele divine
“Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie.” (Deuteronom 29, 29.) Descoperirea pe care a dat-o Dumnezeu în Cuvântul Său despre Sine Însuși este pentru studiul nostru. Aceasta poate fi cercetată pentru înțelegerea noastră. Dincolo de ea însă, nu avem voie să pătrundem. Cel mai strălucit intelect se poate strădui până la surmenare, făcând supoziții privitoare la natura lui Dumnezeu, dar efortul va fi neroditor. Această problemă nu ni s-a dat spre rezolvare. Nici o minte omenească nu-L poate cuprinde pe Dumnezeu. Nimeni nu trebuie să-și îngăduie speculații cu privire la natura Sa. Aici, tăcerea vorbește. Cel Atotștiutor este mai presus de orice discuție.DV 429.3
Nici chiar îngerilor nu li s-a permis să participe la sfatul dintre Tatăl și Fiul când a fost făcut planul de mântuire. Iar ființele omenești nu trebuie să se amestece în secretele Celui Prea Înalt. Suntem tot atât de neștiutori în ce-L privește pe Dumnezeu ca și copilașii; dar, asemenea copilașilor, Îl putem iubi și asculta de El. În loc să facem speculații în legătură cu natura sau prerogativele Sale, să luăm aminte la cuvintele pe care le-a spus El:DV 429.4
“Poți spune tu că poți pătrunde adâncimile lui Dumnezeu,
Că poți ajunge la cunoștința desăvârșită a Celui Atotputernic?
Cât cerurile-i de înaltă: ce poți face?
Mai adâncă decât Locuința morților: ce poți ști?
Întinderea ei este mai lungă decât pământul
Și mai lată decât marea.” (Iov 11, 7-9.)
“Dar înțelepciunea unde se găsește?
Unde este locuința priceperii?
Omul nu-i cunoaște prețul, ea nu se găsește în pământul celor vii.
Adâncul zice: ‘Nu este în mine’;
Și marea zice: ‘Nu este la mine’.
Ea nu se dă în schimbul aurului curat,
Nu se cumpără cântărindu-se cu argint;
Nu se cântărește pe aurul din Ofir,
Nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul,
Nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lângă ea:
Înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele.
Topazul din Etiopia nu este ca ea
Și aurul curat nu se cumpănește cu ea.
De unde vine atunci înțelepciunea?
Unde este locuința priceperii?...
Adâncul și moartea zic: ‘Noi am auzit vorbindu-se de ea.’
Dumnezeu îi știe drumul, El îi cunoaște locuința.
Căci El vede până la marginile pământului,
Zărește totul sub ceruri....
Când a dat legi ploii
Și când a însemnat drumul fulgerului și al tunetului,
Atunci a văzut înțelepciunea
Și a arătat-o, i-a pus temeliile și a pus-o la încercare.
Apoi a zis omului:
‘Iată, frica de Domnul, aceasta este înțelepciunea;
Depărtarea de rău este pricepere.’” (Iov 28, 12-28.)DV 430.1
Înțelepciunea nu va fi descoperită nici cercetând adâncimile pământului, nici prin străduințe deșarte de a pătrunde tainele ființei lui Dumnezeu. Va fi de găsit mai degrabă prin primirea cu umilință a revelației pe care a avut El plăcerea să o dea și prin supunerea vieții după voința Sa.DV 431.1
Nici oamenii cu mintea cea mai pătrunzătoare nu pot înțelege tainele lui Iehova, așa cum se arată ele în natură. Inspirația divină pune multe întrebări la care nici cel mai înțelept învățat nu poate răspunde. Aceste întrebări n-au fost puse pentru ca noi să le aflăm un răspuns, ci pentru a ne atrage atenția asupra tainelor adânci ale lui Dumnezeu și a ne învăța că înțelepciunea noastră este limitată; că, în ceea ce întâlnim în viața de zi cu zi, există multe lucruri care se află dincolo de înțelegerea ființelor limitate.DV 431.2
Scepticii refuză să creadă în Dumnezeu pentru că ei nu pot să înțeleagă puterea infinită prin care Se descoperă El. Însă Dumnezeu trebuie recunoscut tot atât de bine prin ceea ce nu dezvăluie despre Sine, cât prin ceea ce este descoperit înțelegerii noastre limitate. Atât în revelația divină, cât și în natură, Dumnezeu a lăsat taine care să ne suscite credința. Și așa și trebuie să fie. Putem fi într-o continuă căutare, punându-ne mereu întrebări, învățând mereu, și totuși, dincolo de acestea, întinzându-se infinitul.DV 431.3
“Cine a măsurat apele cu mâna lui?
Cine a măsurat cerurile cu palma
Și a strâns țărâna pământului într-o treime de măsură?
Cine a cântărit munții cu cântarul, și dealurile cu cumpăna?
Cine a cercetat Duhul Domnului
Și cine L-a luminat cu sfaturile lui?...
Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră,
Sunt ca praful pe o cumpănă;
El ridică ostroavele ca un bob de nisip.
Libanul n-ajunge pentru foc
Și dobitoacele lui n-ajung pentru arderea de tot.
Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui,
Nu sunt decât nimicnicie și deșertăciune. Cu cine voiți să asemănați pe Dumnezeu?
Și cu ce asemănare Îl veți asemăna?...
‘Nu știți? N-ați auzit?
Nu vi s-a făcut cunoscut de la început?
Nu v-ați gândit niciodată la întemeierea pământului?’
El șade deasupra cercului pământului
Și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui;
El întinde cerurile ca o mahramă subțire
Și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el....
‘Cu cine Mă veți asemăna?’ ... zice Cel Sfânt.
‘Ridicați-vă ochii în sus, și priviți!
Cine a făcut aceste lucruri?
Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor?
El le cheamă pe toate pe nume;
Așa de mare e puterea și tăria Lui,
Că una nu lipsește.’”DV 431.4
“Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele:
‘Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului
Și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu’?
Nu știi? N-ai auzit?
Dumnezeul Cel veșnic, Domnul a făcut marginile pământului.
El nu obosește, nici nu ostenește;
priceperea Lui nu poate fi pătrunsă’.” (Isaia 40, 12-28.)DV 432.1
Să cunoaștem măreția Dumnezeului nostru din reprezentările date de Duhul Sfânt profeților Săi. Proorocul Isaia scrie:DV 432.2
“În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele, și cu două zburau. Strigau unul la altul, și ziceau: ‘Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!’ Și se zguduiau ușiorii ușii de glasul care răsuna, și casa s-a umplut de fum.DV 432.3
Atunci am zis: ‘Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!’DV 433.1
Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar. Mi-a atins gura cu el, și a zis: ‘Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău ispășit!’” (Isaia 6, 1-7.)DV 433.2
“Nici unul nu este ca Tine, Doamne!
Mare ești Tu, și mare este Numele Tău prin puterea Ta.
Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor?” (Ieremia 10, 6-7.)
“Doamne, Tu mă cercetezi de aproape
Și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol,
Și de departe îmi pătrunzi gândul.
Știi când umblu și când mă culc,
Și cunoști toate căile mele.
Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă,
Și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul.
Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte
Și-ți pui mâna peste mine.
O știință atât de minunată este mai pe sus de puterile mele:
Este prea înaltă ca s-o pot prinde.” (Psalmii 139, 1-6.)DV 433.3
“Mare este Domnul nostru și puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.” (Psalmii 147, 5.)DV 433.4
“Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului și El vede toate cărările lui.” (Proverbe 5, 21.)DV 433.5
“El descoperă ce este adânc și ascuns; El știe ce este în întuneric, și la El locuiește lumina.” (Daniel 2, 22.)DV 433.6
“Cunoscute Îi sunt lui Dumnezeu toate lucrările Sale, de la începutul lumii.” (Faptele Apostolilor 15, 18.) “Și în adevăr, ‘cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?’ Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” (Romani 11, 34-36.)DV 433.7
“A Împăratului veșniciilor, a nemuritorului, a nevăzutului” (1 Timotei 1, 17), “singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină, de care nu poți să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, și care are cinstea și puterea veșnică!” (1 Timotei 6, 16.)DV 434.1
“Nu vă înfricoșează măreția Lui?
Și nu cade groaza Lui peste voi?” (Iov 13, 11.)DV 434.2
“Nu este Dumnezeu sus în ceruri?
Privește vârful stelelor ce înalt este!” (Iov 22, 12.)DV 434.3
“Cine ar putea să-I numere oștirile?
Și peste cine nu răsare lumina Lui?” (Iov 25, 3.)DV 434.4
“El face lucruri mari
Pe care noi nu le înțelegem.
El zice zăpezii:
“Cazi pe pământ!”
Și același lucru ploii,
Chiar și celor mai puternice ploi.
Pecetluiește mâna tuturor oamenilor,
Pentru ca toți să recunoască lucrarea Lui....
Încarcă norii cu aburi, și-i risipește scânteietori;
Mișcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,
Pentru împlinirea a tot ce le poruncește El pe fața pământului locuit.
Îi face să pară ca o nuia cu care lovește pământul,
Sau ca un semn al dragostei Lui....
La aminte la aceste lucruri!
Privește liniștit minunile lui Dumnezeu!
Știi cum cârmuiește Dumnezeu norii,
Și cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
Înțelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia
A cărui știință este desăvârșită?...
Poți tu să întinzi cerurile ca El,
Tari ca o oglindă turnată?
Arată-ne ce trebuie să-I spunem.
Căci suntem prea neștiutori ca să-I putem vorbi....
Acum, firește, nu putem vedea lumina soarelui care strălucește în dosul norilor dar va trece un vânt și-l va curăți;
De la miazănoapte ne vine aurora,
Și ce înfricoșată este măreția care înconjoară pe Dumnezeu!
Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge,
Căci este mare în tărie, dar dreptul și dreptatea deplină El nu le frânge.
De aceea oamenii trebuie să se teamă de El.” (Iov 37, 5-24.)DV 434.5
“Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru,
Care locuiește atât de sus?
El Își pleacă privirile ca să vadă ce se face în ceruri și pe pământ.” (Psalmii 113, 5-6.)DV 435.1
“Domnul umblă în furtună și în vârtej,
Și norii sunt praful picioarelor Lui.” (Naum 1, 3.)DV 435.2
“Mare este Domnul și foarte vrednic de laudă,
Și mărimea Lui este nepătrunsă.
Fiecare neam de om să laude lucrările Tale
Și să vestească isprăvile Tale cele mari!
Voi spune strălucirea slăvită a măreției Tale,
Și voi cânta minunile Tale.
Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoșată,
Și eu voi povesti mărimea Ta.
Să se trâmbițeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate,
Și să se laude dreptatea Ta....DV 435.3
Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne,
Și credincioșii Tăi Te vor binecuvânta.
Vor spune slava împărăției Tale, și vor vesti puterea Ta,
Ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta,
Și strălucirea plină de slavă a împărăției Tale.
Împărăția Ta este o împărăție veșnică și stăpânirea
Ta rămâne în picioare în toate veacurile ...
Gura mea să vestească lauda Domnului,
Și orice făptură să binecuvânteze Numele Lui
Cel sfânt în veci de veci!” (Psalmii 145, 321.)DV 435.4
Descoperind din ce în ce mai multe lucruri privitoare la ceea ce este Dumnezeu și ce suntem noi înșine înaintea Sa, ne vom înfricoșa și vom tremura în fața Lui. Oamenii de astăzi să învețe din soarta celor care, în vremurile străvechi, și-au permis libertăți cu ceea ce Dumnezeu declarase ca fiind sacru. Când israeliții au îndrăznit să deschidă chivotul, în timp ce se întorceau cu el din țara filistenilor, încumetarea lor nerușinată a fost pedepsită pe loc.DV 435.5
Și iarăși, gândiți-vă la judecata care a căzut asupra lui Uza. În timp ce chivotul era adus la Ierusalim, în timpul domniei lui David, Uza și-a întins mâna ca să-l echilibreze. Pentru încumetarea de a atinge simbolul prezenței lui Dumnezeu, el a fost lovit de o moarte instantanee.DV 436.1
La rugul arzând, când Moise, nedându-și seama de prezența lui Dumnezeu, s-a întors să contemple minunata priveliște, a fost dată porunca:DV 436.2
“‘Nu te apropia de locul acesta; scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.’... Moise și-a ascuns fața, căci se temea să privească la Dumnezeu.” (Exod 3, 5-6.)DV 436.3
“Iacov a plecat din Beer-șeba și și-a luat drumul spre Haran. A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfințise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi și s-a culcat în locul acela.DV 436.4
Și a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe scara aceea. Și Domnul stătea deasupra ei și zicea:DV 436.5
‘Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam și Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care ești culcat, ți-l voi da ție și seminței tale.... Iată Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge și te voi aduce înapoi în țara aceasta; căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ți spun.’DV 436.6
Iacov s-a trezit din somn și a zis: ‘Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, și eu n-am știut!’ I-a fost frică și a zis: ‘Cât de înfricoșat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!’” (Geneza 28, 10-17.)DV 436.7
În sanctuarul din pustie și în templu — care erau simbolurile pământești ale locuinței lui Dumnezeu, o parte a cortului era consacrată prezenței Sale. Perdeaua ornamentată cu heruvimi, la intrarea în acea parte a cortului, nu trebuia ridicată decât de o singură mână. Ridicarea acelei perdele și pătrunderea fără o poruncă anume în taina sacră a Locașului Preasfânt însemna moarte. Căci deasupra tronului îndurării se afla slava Celui Preasfânt — slavă pe care nici un om nu o putea privi și trăi după aceea. În unica zi din an stabilită pentru slujire în Locul Preasfânt, marele preot intra cu cutremur în prezența lui Dumnezeu, în timp ce nori de tămâie fereau privirile sale, acoperind slava. Peste tot în curțile templului înceta orice zgomot. Nici un preot nu mai slujea înaintea altarelor. Ordia închinătorilor, aplecați cu o teamă plină de respect, înălța rugăciuni pentru mila lui Dumnezeu.DV 437.1
“Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.” (1 Corinteni 10, 11.)DV 438.1
“Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt.
Tot pământul să tacă înaintea Lui!” (Habacuc 2, 20.)DV 438.2
“Domnul împărățește: popoarele tremură;
El șade pe heruvimi: pământul se clatină.
Domnul este mare în Sion și înălțat peste toate popoarele.
Să laude oamenii Numele Tău cel mare
Și înfricoșat, căci este sfânt!” (Psalmii 99, 1-3.)DV 438.3
“Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri.
Ochii Lui privesc, și pleoapele Sale cercetează pe fiii oamenilor.” (Psalmii 11, 4.)
“Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui,
Domnul privește ... pe pământ.” (Psalmii 102, 19.)
“Din locașul locuinței Lui, El privește pe toți locuitorii pământului.
El le întocmește inima la toți,
Și ia aminte la toate faptele lor.” (Psalmii 33, 14-15.)
“Tot pământul să se teamă de Domnul!
Toți locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!” (Psalmii 33, 8.)DV 438.4
Oamenii nu-L pot găsi pe Dumnezeu prin cercetare. Nimeni să nu caute să ridice, cu o mână a încumetării, perdeaua care ascunde slava Sa. “Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!” (Romani 11, 33.) Faptul că El Își ascunde puterea este o dovadă a îndurării Sale; căci ridicarea vălului care ascunde prezența divină înseamnă moarte. Nici o minte de muritor nu poate pătrunde taina în care este învăluit și lucrează Cel Atotputernic. Putem înțelege despre El numai ceea ce găsește El potrivit să ne descopere. Rațiunea trebuie să recunoască deasupra ei o autoritate superioară. Inima și intelectul trebuie să se plece înaintea marelui Eu Sunt.DV 438.5