Disciplinarea prin încercări

Pentru a trăi o asemenea viață, pentru a exercita o asemenea influență, se va plăti la fiecare pas prețul efortului, jertfirii de sine, disciplinei. Tocmai pentru că nu înțeleg aceasta, mulți sunt descurajați atât de ușor în viața de creștin. Mulți care își consacră în mod sincer viețile în slujba lui Dumnezeu sunt surprinși și dezamăgiți când se confruntă cu obstacole și se lovesc de încercări și încurcături ca niciodată mai înainte. Ei se roagă pentru un caracter creștin, pentru a fi pregătiți pentru lucrarea Domnului, și sunt aduși în împrejurări care par să stârnească toată răutatea caracterului lor. Sunt scoase la iveală cusururi a căror existență nici măcar nu o bănuiau. Ca Israelul din vechime, ei se întreabă: “Dacă ne conduce Dumnezeu, de ce vin asupra noastră toate aceste lucruri?”DV 470.2

Pentru că îi conduce Dumnezeu vin aceste lucruri asupra lor. Încercările și obstacolele sunt metodele de disciplinare alese de Domnul și mijloacele hotărâte de El pentru succesul nostru. Cel care citește inimile oamenilor le cunoaște caracterele mai bine decât și le cunosc ei înșiși. Dumnezeu vede că unii au puteri și înzestrări care, canalizate corect, ar putea fi folosite pentru înaintarea lucrării Sale. În providența Sa, El aduce aceste persoane în situații diferite și împrejurări variate, astfel încât ele să-și poată descoperi în caracter defectele de care nu au avut cunoștință. El le dă ocazia să-și corijeze aceste defecte și să devină apte pentru serviciul Său. Adesea, El permite ca aceste persoane să fie asaltate de focurile nenorocirilor pentru a le putea curăți.DV 471.1

Faptul că suntem chemați să răbdăm încercări arată că Domnul Isus vede în noi ceva prețios, pe care dorește să-l dezvolte. Dacă nu ar vedea în noi nimic prin care să-și poată slăvi Numele, nu și-ar pierde timpul cu perfecționarea noastră. Nu aruncă în cuptorul Său pietre lipsite de valoare. El nu rafinează decât minereul valoros. Fierarul pune și fierul, și oțelul în foc ca să poată ști ce fel de metale sunt. Domnul îngăduie ca aleșii Săi să fie trecuți prin cuptorul suferinței pentru a arăta ce firi au și dacă pot fi prelucrați pentru lucrarea Sa.DV 471.2

Olarul ia lutul și îl modelează după cum dorește. Îl frământă și iar îl frământă. Îl rupe în bucăți și pune iarăși totul împreună. Îl udă și apoi îl usucă. Îl lasă să stea o vreme fără să-l atingă. Când a devenit perfect maleabil, își continuă lucrarea și face din el un vas. Îi dă o formă și, tot pe roată, îl ajustează și îl lustruiește. Îl usucă la soare și îl coace în cuptor. Astfel devine un vas bun de folosit. Tot așa dorește să ne modeleze și să ne cizeleze și marele Maestru lucrător. Noi nu trebuie să încercăm să facem lucrarea olarului. Partea noastră este aceea de a ne lăsa noi înșine modelați de Maestrul lucrător.DV 471.3

“Prea iubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui.” (1 Petru 4, 12-13.)DV 472.1

În plina lumină a zilei și înconjurată de muzica altor voci, pasărea din colivie nu va cânta melodia pe care stăpânul dorește ca ea s-o învețe. Prinde un sunet acum, un tril altă dată, dar niciodată o melodie întreagă și distinctă. Însă stăpânul acoperă colivia și o pune acolo unde pasărea va auzi doar melodia pe care trebuie s-o cânte. În întuneric, ea încearcă să cânte acea melodie din nou și din nou, până când o știe și izbucnește într-un cânt desăvârșit. Apoi pasărea este readusă la locul ei, unde va putea cânta mereu acea melodie, la lumină. Tot așa procedează Dumnezeu cu copiii Săi. El are să ne învețe un cântec și, după ce-l vom fi învățat printre umbrele suferințelor, îl vom putea cânta mereu după aceea.DV 472.2

Mulți sunt nemulțumiți de lucrarea vieții lor. Se poate ca anturajul lor să fie neprietenos; timpul le este umplut cu o lucrare de rând — în timp ce ei se cred capabili de răspunderi mai mari; adesea, propriile eforturi li se par neluate în seamă sau infructuoase; viitorul lor este nesigur.DV 472.3

Să ne amintim că, deși lucrarea pe care o avem de făcut s-ar putea să nu fie aleasă de noi înșine, ea trebuie acceptată ca fiind alegerea lui Dumnezeu pentru noi. Plăcută sau neplăcută, trebuie împlinită datoria care ne este cea mai la îndemână. “Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuința morților, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!” (Eclesiastul 9,10.)DV 472.4

Dacă Domnul dorește ca noi să purtăm o solie către Ninive, nu-I vom face pe plac dacă mergem la Iope sau la Capernaum. El are motivele Sale să ne trimită în locul către care ne călăuzește pașii. Chiar acolo se poate afla cineva care are nevoie tocmai de ajutorul pe care-l putem da noi. El, care l-a trimis pe Filip la sfetnicul etiopian, pe Petru la sutașul roman și pe fetița israelită în ajutorul lui Naaman, căpetenia siriană, trimite pe bărbații, femeile și tinerii de astăzi ca reprezentanți ai Săi la aceia care au nevoie de ajutor divin și călăuzire.DV 473.1