O experiență mai înaltă

“Rămâi în mine și eu rămân în tine.”

Avem continuu nevoie de o descoperire nouă de la Hristos, o experiență zilnică ce se armonizează cu învățăturile Sale. Cunoștințe înalte și sfinte sunt la îndemâna noastră. O continuă înaintare pe tărâmul cunoașterii și virtuții este țelul pe care-l are Dumnezeu pentru noi toți. Legea Sa este ecoul propriei Sale voci, făcându-le tuturor invitația: “Vino mai sus. Fii sfânt, și mai sfânt.” Putem înainta zi de zi întru desăvârșirea caracterului creștin.DV 503.1

Aceia care sunt angajați în lucrare pentru Stăpân au nevoie de o experiență mult mai înaltă, mai profundă, mai largă decât și-au închipuit mulți până acum că vor avea. Mulți care sunt deja membri ai marii familii a lui Dumnezeu știu prea puțin ce înseamnă să privești la slava Sa și să fii preschimbat din slavă în slavă. Mulți au un început de înțelegere a desăvârșirii lui Hristos, iar inimile lor tremură de bucurie. Ei doresc mult să fie pătrunși de un simțământ mai plin, mai adânc al iubirii Mântuitorului. Aceștia să nutrească orice dorință a sufletului îndreptată către Dumnezeu. Duhul Sfânt lucrează cu aceia care vor să fie schimbați, îi modelează pe cei ce vor să fie modelați, îi rafinează pe aceia care doresc să fie rafinați. Nu vă refuzați cultivarea cugetărilor spirituale și a părtășiilor sfinte. Nu ați văzut decât primele raze ale răsăritului slavei Sale. Pe măsură ce înaintați în cunoașterea Domnului, veți ști că “drumul celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.” (Proverbe 4, 18.)DV 503.2

“V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15, 11.)DV 504.1

Hristos avea mereu înaintea ochilor rezultatul misiunii Sale. Viața Sa pământească, plină de atâta trudă și jertfire de sine, era înviorată la gândul că toată această muncă a Sa nu va fi în zadar. Dându-și viața pentru viața oamenilor, El avea să restabilească în om chipul lui Dumnezeu. El avea să ne ridice din țărână, să ne remodeleze caracterul după modelul propriului Său caracter și să-l înfrumusețeze cu propria Sa slavă.DV 504.2

Hristos a văzut roada muncii sufletului Său și a fost mulțumit. El a privit în veșnicii și a văzut fericirea acelora care, prin umilința Sa, aveau să primească iertarea și viața veșnică. El a fost străpuns pentru nelegiuirile lor, zdrobit pentru fărădelegile lor. Pedeapsa care le dă pacea era peste El și prin biciuirea^{1O altă posibilă interpretare a originalului ebraic (în loc de “rănile”, n.tr.).} Lui au fost vindecați. El a auzit strigătul celor răscumpărați. El i-a auzit pe cei răscumpărați cântând cântarea lui Moise și a Mielului. Deși mai întâi trebuia primit botezul sângelui, deși păcatele lumii aveau să-I apese sufletul nevinovat, deși avea asupra Lui umbra unei tristeți de nespus, cu toate acestea, pentru bucuria pusă înaintea Sa, El a ales să îndure crucea și a disprețuit rușinea.DV 504.3

Toți urmașii Săi pot fi părtași la această bucurie. Oricât de măreață și slăvită va fi lumea viitoare, răsplata noastră nu urmează să fie în întregime păstrată pentru clipa izbăvirii finale. Chiar aici putem intra, prin credință, în bucuria Mântuitorului. Asemenea lui Moise, noi trebuie să răbdăm ca și cum am vedea cele nevăzute.DV 504.4

Acum biserica este angajată în luptă. Acum ne confruntăm cu o lume aflată în întuneric, aproape în întregime cucerită de idolatrie. Dar vine ziua când se va da bătălia și se va câștiga victoria. Voia lui Dumnezeu urmează să fie înfăptuită pe pământ, așa cum este înfăptuită în ceruri. Națiunile celor mântuiți nu vor ști altă lege decât Legea cerului. Toți vor fi o familie fericită, unită, înveșmântată în haina laudei și recunoștinței — haina neprihănirii lui Hristos. Toată natura, în frumusețea ei de neegalat, Îi va aduce lui Dumnezeu un omagiu de laudă și adorare. Lumea va fi scăldată în lumina cerului. Lumina lumii va fi asemenea celei a soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare decât este acum. Anii se vor scurge în bucurie. La această priveliște, stelele dimineții vor cânta împreună, iar fiii lui Dumnezeu vor scoate strigăte de bucurie, în timp ce Dumnezeu și Hristos Se vor uni spunând: “Nu va mai fi păcat și nici moarte nu va mai fi.”DV 504.5

Aceste imagini ale slavei viitoare, scene zugrăvite de mâna lui Dumnezeu, ar trebui să le fie dragi copiilor Săi.DV 506.1

Stai în pragul veșniciei și ascultă urarea de bun venit plină de har, adresată celor care au cooperat cu Hristos în această viață, privind ca o onoare și ca un privilegiu faptul de a suferi pentru El. Împreună cu îngerii, ei își aruncă cununile la picioarele Răscumpărătorului, exclamând: “Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!... A Celui ce stă pe scaunul de domnie și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 5, 12-13.)DV 506.2

Acolo, cei răscumpărați îi întâlnesc pe cei care i-au îndrumat către Mântuitorul înălțat. Ei se unesc în laudă pentru Cel ce a murit ca ființele omenești să poată avea viața care se măsoară cu viața lui Dumnezeu. Conflictul s-a sfârșit. Toate strâmtorările și luptele s-au isprăvit. Cântările de biruință umplu tot cerul, în timp ce răscumpărații stau în jurul tronului lui Dumnezeu. Toți încep să cânte refrenul vesel: “Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat” și care ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu.DV 506.3

“M-am uitat, și iată că era o mare gloată, pe care nu putea nimeni s-o numere, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; și strigau cu glas tare, și ziceau: ‘Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care stă pe scaunul de domnie, și a Mielului’.” (Apocalipsa 7, 9-10.)DV 507.1

“Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele, și le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce stă pe scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții, și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.” (Versetul 14-17.) “Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21, 4.)DV 507.2

Avem nevoie să ținem neîncetat înaintea ochilor această imagine a lucrurilor nevăzute. În felul acesta, vom fi în stare să prețuim corect lucrurile veșniciei și pe cele trecătoare. Acest lucru ne va da putere să-i influențăm pe alții pentru o viață mai înaltă.DV 508.1