Marea apostazie

Mi-a fost arătat timpul în care păgânii idolatri i-au prigonit și i-au ucis cu cruzime pe creștini. Sângele curgea în șuvoaie. Nobili, învățați și oameni de rând erau deopotrivă uciși fără milă. Familii bogate erau scufundate în sărăcie pentru că nu voiau să renunțe la religia lor. În ciuda persecuției și suferințelor îndurate de acești creștini, ei nu au coborât standardul. Și-au păstrat religia curată. Am văzut că Satana jubila și triumfa când le provoca suferințe. Dar Dumnezeu privea aprobator asupra martirilor Săi credincioși. Creștinii care au trăit în acea perioadă înfricoșătoare au fost foarte iubiți de El, pentru că erau dispuși să sufere de dragul Lui. Fiecare suferință îndurată de aceștia a făcut ca răsplata lor să sporească în cer.ST 210.1

Deși se bucura de suferințele sfinților, Satana nu era satisfăcut. Voia să aibă control și asupra trupului, și asupra minții. Suferințele pe care le suportau nu făceau decât să-i apropie și mai mult de Domnul și să se teamă mai mult ca oricând să-L jignească. Satana dorea să-i determine să nu mai fie plăcuți lui Dumnezeu; atunci aveau să-și piardă puterea, curajul și statornicia. Deși au fost uciși cu miile, alții se ridicau pentru a le ocupa locurile. Satana a văzut că-și pierde supușii; căci, chiar dacă sufereau persecuția și moartea, ei ajungeau ai lui Isus Hristos, supuși ai Împărăției Lui. Din această cauză, și-a făcut noi planuri pentru a lucra cu mai mult succes împotriva guvernării lui Dumnezeu și pentru a birui biserica. I-a condus pe păgânii idolatri să îmbrățișeze o parte a credinței creștine. Aceștia au mărturisit credința în răstignirea și învierea lui Hristos și și-au propus să se alăture urmașilor lui Isus fără a avea loc o schimbare în inimile lor. O, în ce primejdie înfricoșătoare s-a aflat biserica! A fost un timp de mare chin sufletesc și mental. Unii s-au gândit că, dacă vor coborî și se vor uni cu acei idolatri care îmbrățișaseră o parte a credinței creștine, acesta va fi exact mijlocul prin care să fie pe deplin convertiți. Satana căuta să corupă învățăturile Bibliei.ST 210.2

Am văzut că, în cele din urmă, standardul a fost coborât și că păgânii se uneau cu creștinii. Deși mărturiseau că sunt convertiți, acești închinători la idoli și-au adus idolatria cu ei în biserică, schimbând doar obiectele idolatriei — în chipuri de sfinți și chiar ale lui Hristos și ale Mariei, mamei Sale. Prin unirea treptată a urmașilor lui Hristos cu aceștia, religia creștină a devenit întinată și biserica și-a pierdut curăția și puterea. Unii au refuzat să se alăture acestora; astfel de persoane și-au păstrat curăția și I s-au închinat numai lui Dumnezeu. Ei nu voiau să se închine înaintea vreunui chip făcut după ceva care era în cer, pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.ST 211.1

Satana a jubilat văzând căderea atâtor oameni; apoi a ațâțat biserica apostaziată să-i silească pe cei care doreau să-și păstreze puritatea religiei fie să cedeze în fața ceremoniilor și închinării la chipuri, fie să accepte moartea. Focurile prigoanei au fost iarăși aprinse împotriva adevăratei biserici a lui Hristos și milioane de oameni au fost uciși fără milă.ST 211.2

Acest lucru mi-a fost arătat în felul următor: un grup mare de păgâni idolatri purtau un steag negru pe care erau desenate soarele, luna și stelele. Cei din acest grup păreau foarte mânioși și aprigi. Mi-a fost arătat apoi un alt grup care purta un stindard alb, curat, pe care era scris: “A Domnului este curăția și sfințenia”. Fețele lor erau marcate de hotărâre și resemnare cerească. I-am văzut pe păgânii idolatri apropiindu-se de ei și a urmat un mare măcel. Creștinii se topeau văzând cu ochii înaintea lor; cu toate acestea, grupul strângea și mai mult rândurile și ținea stindardul cu mai multă hotărâre. Cum mulți cădeau, alții se strângeau în jurul steagului și le luau locul.ST 211.3

Am văzut grupul de idolatri consfătuindu-se. Nereușind să-i determine pe creștini să cedeze, s-au pus de comun acord cu un alt plan. I-am văzut coborând steagul acela, apropiindu-se de grupul de creștini neclintiți și făcându-le propuneri. La început, propunerile lor au fost respinse în mod categoric. Apoi am văzut grupul de creștini sfătuindu-se. Unii au zis că vor să coboare steagul, să accepte propunerile și să-și salveze viețile, pentru ca, în cele din urmă, să poată căpăta putere să ridice stindardul printre păgâni. Cu toate acestea, câțiva n-au vrut să cedeze în fața acestui plan, ci au ales mai degrabă să moară ținând cu hotărâre steagul sus decât să-l coboare. Apoi i-am văzut pe mulți coborându-și stindardul și unindu-se cu păgânii; dar cei hotărâți și statornici l-au luat din nou în mâini și l-au înălțat mult. Am văzut că ieșeau continuu persoane din grupul celor care purtau steagul cel curat și se uneau cu idolatrii aflați sub stindardul negru, pentru a-i prigoni pe cei ce purtau steagul alb. Cu toate că mulți au fost uciși, steagul alb era ținut sus și credincioșii se adunaseră în jurul lui pentru a-l susține.ST 212.1

Iudeii care au stârnit primii mânia păgânilor împotriva lui Isus, nu aveau să scape nepedepsiți. În sala de judecată, când Pilat ezita să-L condamne pe Isus, iudeii furioși strigaseră: “Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri”. Națiunea iudaică a trăit împlinirea acestui teribil blestem pe care-l chemaseră asupra capetelor lor. Atât păgânii, cât și cei care-și spuneau creștini au fost dușmanii lor. Aceia care-și ziceau creștini, în zelul lor pentru Hristos, pe care-L răstigniseră iudeii, au gândit că Dumnezeu avea să fie cu atât mai mulțumit, cu cât ei aveau să producă mai multă suferință iudeilor. Din acest motiv, mulți dintre iudeii necredincioși au fost uciși, în timp ce alții au fost împinși dintr-un loc în altul și au fost pedepsiți în aproape orice chip cu putință.ST 212.2

Sângele lui Hristos și al ucenicilor, pe care-i dăduseră să fie uciși, era asupra lor, și peste capetele lor au căzut judecăți groaznice. Blestemul lui Dumnezeu i-a urmărit și au ajuns de pomină și o bătaie de joc pentru păgâni și pentru așa-zișii creștini. Au fost dezonorați, disprețuiți și detestați, ca și cum semnul lui Cain ar fi fost asupra lor. Cu toate acestea, am văzut că Dumnezeu a păstrat într-un chip minunat acest popor și l-a risipit în toată lumea ca să se poată vedea că au parte într-un mod deosebit de blestemul lui Dumnezeu. Am văzut că Dumnezeu îi părăsise pe iudei ca națiune, dar că vor fi totuși convertiți unii dintre ei, în mod individual, și făcuți în stare să sfâșie perdeaua ce le acoperă inima și să vadă că profeția care îi privește s-a împlinit; ei Îl vor primi pe Isus ca Mântuitor al lumii și vor vedea marele păcat al națiunii lor — acela de a-L fi respins și răstignit.ST 213.1