Păcatele Babilonului

Am văzut că de când cel de-al doilea înger proclamase căderea bisericilor, acestea fuseseră cuprinse din ce în ce mai mult de stricăciune. Ei spun că sunt urmașii lui Hristos; totuși, este cu neputință să-i deosebești de lume. Prelații lor își aleg textele din Cuvântul lui Dumnezeu, dar predică lucruri care să nu doară. Inima firească nu simte nici o obiecție față de acestea. Inimii firești nu-i sunt urâte decât spiritul și puterea adevărului și mântuirea lui Hristos. În predicile populare nu există nimic care să stârnească mânia lui Satana, să-l facă pe păcătos să tremure sau să pună înaintea inimii și conștiinței realitățile înfricoșătoare ale unei judecăți care va veni curând. Oamenii răi sunt în general mulțumiți de o formă de evlavie care nu are practic o sfințenie adevărată; ei vor ajuta și sprijini o astfel de religie.ST 273.1

Îngerul a spus: “Nimic care este mai puțin decât toată armătura neprihănirii nu-l poate face pe om în stare să biruie puterile întunericului și să-și mențină victoria asupra lor. Satana a luat în stăpânire totală bisericile ca întreg. Se iau în discuție zicalele și faptele oamenilor în locul adevărurilor pătrunzătoare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Spiritul lumii și prietenia ei sunt în vrăjmășie cu Dumnezeu. Când adevărul, în simplitatea și puterea lui, așa cum este el în Isus, este adus pentru a lupta împotriva spiritului lumii, dintr-o dată spiritul de prigoană se trezește. Foarte mulți, care mărturisesc că sunt creștini nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Inima firească nu a fost schimbată și mintea nerenăscută rămâne în vrăjmășie cu Dumnezeu. Aceștia sunt slujitorii credincioși ai lui Satana, chiar dacă și-au dat un alt nume.”ST 273.2

Am văzut că, de când Isus a părăsit Locul Sfânt din Sanctuarul ceresc și a trecut dincolo de cea de-a doua despărțitură, bisericile s-au umplut cu orice pasăre necurată și urâtă. Am văzut multă nelegiuire și răutate în biserici; cu toate acestea, membrii lor mărturiseau că sunt creștini. Mărturisirea, rugăciunile și cererile lor fierbinți sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Îngerul a spus: “Dumnezeu nu găsește un miros plăcut în adunările lor. Egoismul, impostura și înșelăciunea sunt practicate de ei fără mustrări de conștiință. Și peste toate aceste trăsături rele, ei aruncă mantia religiei.” Mi-a fost arătată mândria bisericilor cu numele. Dumnezeu nu Se află în gândurile lor; mințile lor firești se ocupă de propriile lor persoane; își împodobesc bietele trupuri muritoare și apoi privesc asupra lor cu satisfacție și plăcere. Isus și îngerii privesc la ei cu mânie. Îngerul a spus: “Păcatele și mândria lor au ajuns la cer. Partea lor este pregătită. Dreptatea și judecata au dormit îndelung, dar se vor trezi curând. A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti, spune Domnul.” Amenințările înfricoșătoare ale celui de-al treilea înger se vor împlini și toți cei răi vor bea din mânia lui Dumnezeu. O mulțime de îngeri răi se răspândesc în toată țara și umplu bisericile. Acești agenți ai lui Satana privesc cu satisfacție la organizațiile religioase, căci mantia religiozității acoperă cele mai mari nelegiuiri și crime.ST 274.1

Tot cerul privește cu indignare cum făpturi omenești, care sunt lucrarea mâinilor lui Dumnezeu, sunt aduse de către semenii lor la cele mai de jos cote ale degradării fiind plasate pe aceeași treaptă cu animalele. Unii care mărturisesc că sunt urmașii acelui drag Mântuitor, a cărui compasiune a fost întotdeauna trezită la vederea suferinței omenești, se implică cu toată inima în acest păcat enorm și grav și fac negoț cu sclavi și suflete omenești. Agonia omenească este transportată din loc în loc, cumpărată și vândută. Îngerii au notat totul; este scris în carte. Lacrimile roabelor și robilor evlavioși, ale taților, mamelor și copiilor, ale fraților și surorilor, toate sunt păstrate spre aducere aminte în cer. Dumnezeu nu-și va mai reține mânia decât puțină vreme. Mânia Sa arde împotriva acestei națiuni și mai ales împotriva acelor organizații religioase, care au aprobat acest negoț îngrozitor și s-au implicat ele însele în acesta. Mulți care mărturisesc că sunt urmași ai blândului și umilului Isus privesc cu o indiferență lipsită de inimă asemenea nedreptate și suferințe. și mulți pot ei înșiși să provoace, cu o satisfacție detestabilă, toată această agonie de nedescris; și îndrăznesc totuși să se închine lui Dumnezeu. Aceasta este o insultă strigătoare la cer; Satana jubilează la aceasta și, văzând asemenea contradicție, aruncă batjocuri către Isus și îngerii Săi, spunând, cu un triumf drăcesc: “Aceștia sunt urmașii lui Hristos!”ST 275.1

Acești așa-ziși creștini citesc despre suferințele martirilor și lacrimile le curg pe obraji. Ei se miră că oamenii se pot împietri într-o așa măsură, încât să acționeze cu o atare cruzime față de semenii lor. Cu toate acestea, cei care gândesc și vorbesc astfel țin în sclavie făpturile omenești. Și aceasta nu este tot; ei taie legăturile firești și își oprimă semenii. Ei pot declanșa cea mai inumană tortură cu aceeași cruzime neînduplecată, arătată de papiști și păgâni față de urmașii lui Hristos. Îngerul a spus: “În ziua aplicării sentinței date de Dumnezeu la judecată, va fi mai ușor pentru păgâni și pentru papiști decât pentru asemenea oameni”. Strigătele celor oprimați au ajuns până la cer, iar îngerii stau uimiți când văd nespusele suferințe agonizante, pe care omul, făcut după chipul și asemănarea Creatorului său, le provoacă semenului său. Îngerul a spus: “Numele apăsătorilor sunt scrise cu sânge, în dungi ca acelea lăsate de biciuiri, și inundate de lacrimile agonizante, arzătoare ale suferinței. Mânia lui Dumnezeu nu va înceta până când această țară a luminii nu va bea drojdiile din cupa mâniei Sale, până când nu va fi răsplătit dublu Babilonului. Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea și întoarceți-i de două ori cât faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea.”ST 275.2

Am văzut că stăpânul de sclavi va fi nevoit să dea socoteală pentru sufletul sclavului său, pe care l-a ținut în ignoranță; iar păcatele sclavului vor cădea asupra stăpânul lui. Dumnezeu nu-l poate lua la cer pe robul care a fost ținut în ignoranță și degradare, neștiind nimic de Dumnezeu sau de Biblie, netemându-se de nimic în afară de biciul stăpânului său și ocupând o poziție inferioară animalelor. Domnul face însă pentru el cel mai bun lucru pe care-l poate înfăptui un Dumnezeu plin de compasiune. El îngăduie ca acesta să nu mai existe, ca și cum n-ar fi fost vreodată, în timp ce stăpânul trebuie să suporte ultimele șapte plăgi și apoi să învie la cea de-a doua înviere și să suporte cea mai îngrozitoare moarte, moartea a doua. Atunci va fi satisfăcută dreptatea lui Dumnezeu.ST 276.1