Marea strigare

Am văzut îngeri grăbindu-se încoace și încolo în cer, coborând către pământ și urcând apoi iarăși la cer, pregătindu-se pentru împlinirea unui eveniment important. Apoi, am văzut un alt înger puternic, însărcinat să coboare pe pământ, să-și unească glasul cu al celui de-al treilea înger și să dea putere și energie soliei sale. Slavă și o mare putere au fost date îngerului și, când a coborât, pământul a fost luminat de slava lui. Lumina care-l însoțea pe acest înger pătrundea pretutindeni, în timp ce el striga cu o voce puternică: “A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte.” Solia căderii Babilonului, așa cum a fost dată de cel de-al doilea înger, este repetată, cu menționarea în plus a stricăciunilor care au intrat în biserici din 1844. Lucrarea acestui înger vine chiar la timp pentru a se alătura ultimei mari lucrări a soliei celui de-al treilea înger, în timp ce se transformă într-o mare strigare. Iar cei din poporul lui Dumnezeu sunt astfel pregătiți să rămână în picioare în ceasul ispitei, pe care urmează să o înfrunte în curând. Am văzut o lumină puternică asupra lor, iar ei s-au unit pentru a vesti fără frică solia celui de-al treilea înger.ST 277.1

Au fost trimiși îngeri în ajutorul puternicului înger din cer și am auzit voci care păreau să se audă pretutindeni: “Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei.” Această solie părea să fie un adaos la cea de-a treia solie, alăturându-i-se așa cum strigătul de la miezul nopții se alăturase soliei celui de-al doilea înger în 1844. Slava lui Dumnezeu era asupra sfinților răbdători, așteptători, iar ei au dat fără teamă ultima avertizare solemnă, vestind căderea Babilonului și chemându-i pe cei care aparțineau poporului lui Dumnezeu să iasă afară din el pentru a scăpa de sfârșitul lui înfricoșător.ST 277.2

Lumina care a fost revărsată asupra așteptătorilor a pătruns pretutindeni, iar cei din biserici, care aveau ceva lumină, care nu auziseră și nu respinseseră cele trei solii, s-au supus chemării și au părăsit bisericile căzute. Mulți fuseseră conștienții de ani întregi de când fuseseră date aceste solii și lumina a strălucit asupra lor, iar ei au avut privilegiul să aleagă viața sau moartea. Unii au ales viața și au luat poziție alături de cei care-L așteptau pe Domnul lor și păzeau toate poruncile Lui. Cea de-a treia solie avea să-și facă lucrarea; toți aveau să fie probați prin ea, iar cei prețioși să fie chemați afară din acele organizații religioase. O putere constrângătoare i-a mișcat pe cei onești, în timp ce manifestarea puterii lui Dumnezeu a adus o teamă și o reținere asupra rudelor și prietenilor lor necredincioși, astfel încât ei nu îndrăzneau și nici nu aveau puterea de a-i împiedica pe cei care simțeau lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra lor. Ultima chemare a fost dusă chiar și bieților sclavi, și cei mai evlavioși dintre ei au dat glas cântecelor lor de bucurie entuziastă la perspectiva fericitei lor izbăviri. Stăpânii lor nu-i puteau opri; teama și uimirea îi făceau să păstreze tăcerea. Se făceau minuni mari, cei bolnavi erau vindecați și cei credincioși erau însoțiți de semne și minuni. Dumnezeu era la lucru și fiecare sfânt, netemându-se de consecințe, și-a urmat convingerile propriei conștiințe și s-a alăturat celor care păzeau toate poruncile lui Dumnezeu; și ei au făcut să răsune până în depărtări cea de-a treia solie. Am văzut că acest mesaj se va încheia cu o putere și energie cu mult mai mare decât a strigătului de la miezul nopții.ST 278.1

Slujitorii lui Dumnezeu, înzestrați cu putere de sus, cu fețele luminoase, strălucind de consacrare sfântă, au mers să proclame solia din cer. Suflete care erau risipite prin toate organizațiile religioase au răspuns chemării și cei prețioși au fost zoriți afară din bisericile condamnate, așa cum Lot a fost zorit să iasă din Sodoma înainte de nimicirea ei. Cei din poporul lui Dumnezeu au fost întăriți de slava măreață care îi acoperea cu generozitate și îi pregătea să îndure ceasul ispitei. Am auzit pretutindeni o mulțime de glasuri spunând: “Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”.ST 278.2