Vremea marii strâmtorări

I-am văzut pe sfinți părăsind orașele și satele, strângându-se laolaltă în grupuri și trăind în locurile cele mai singuratice. Îngerii le asigurau hrana și apa, în timp ce oamenii cei răi sufereau de foame și de sete. Apoi i-am văzut pe conducătorii pământului consfătuindu-se, iar pe Satana și îngerii lui, lucrând febril în jurul lor. Am văzut ceva scris și multe copii ale acestui document răspândite în diferite părți ale țării, cu ordin ca, dacă sfinții nu renunță la credința lor specifică, dacă nu părăsesc Sabatul și nu păzesc prima zi a săptămânii, oamenii să aibă libertatea, după o anumită perioadă de timp, să-i omoare. Dar, în acest ceas al încercării, sfinții erau calmi și cu stăpânire de sine, încrezându-se în Dumnezeu și prinzându-se de făgăduința Sa, că se va croi o cale de scăpare pentru ei. În unele locuri, înainte de împlinirea timpului pentru punerea în practică a decretului, cei răi s-au repezit asupra sfinților pentru a-i ucide; dar îngeri sub chip de războinici au luptat pentru ei. Satana dorea să aibă privilegiul de a-i nimici pe sfinții Celui Preaînalt; dar Isus le-a poruncit îngerilor Săi să vegheze asupra lor. Făcând un legământ cu cei care păziseră Legea Sa, Dumnezeu avea să fie onorat înaintea păgânilor care îi înconjurau; și Isus avea să fie onorat prin preschimbarea, fără a vedea moartea, a acelor credincioși care Îl așteptaseră atât de mult timp.ST 282.2

Curând după aceea, i-am văzut pe sfinți suferind un mare chin sufletesc. Păreau înconjurați de locuitorii cei răi ai pământului. Totul părea a fi împotriva lor. Unii au început să se teamă că în cele din urmă Dumnezeu îi lăsase să piară de mâna celor răi. Dacă însă li s-ar fi putut deschide ochii, s-ar fi văzut înconjurați de îngeri ai lui Dumnezeu. Apoi a venit mulțimea celor răi, mânioși, și după aceea o masă de îngeri răi care-i zoreau pe nelegiuiți să-i omoare pe sfinți. Dar înainte să se poată apropia de cei din poporul lui Dumnezeu, cei răi trebuia mai întâi să treacă de acest detașament de îngeri sfinți, puternici. Acest lucru era imposibil. Îngerii lui Dumnezeu îi făceau să se întoarcă, iar pe îngerii răi care făceau presiuni în jurul lor, de asemenea, să se retragă.ST 283.1

Pentru sfinți, acesta a fost un ceas de o îngrozitoare agonie. Au strigat zi și noapte la Dumnezeu pentru izbăvire. După câte se vedea, nu exista vreo cale de scăpare. Cei răi începuseră deja să se simtă triumfători, strigând: “De ce nu vă izbăvește Dumnezeul vostru din mâinile noastre? De ce nu fugiți ca să vă salvați viețile?” Dar sfinții nu-i luau în seamă. Asemenea lui Iacov, ei se luptau cu Dumnezeu. Îngerii doreau fierbinte să-i scape, dar trebuia să mai aștepte puțină vreme; cei din poporul lui Dumnezeu trebuia să bea cupa până la capăt și să fie botezați cu acest botez. Îngerii, credincioși misiunii ce le fusese încredințată, și-au continuat vegherea. Dumnezeu nu avea să accepte ca Numele Său să fie batjocorit printre păgâni. Se apropiase timpul în care avea să-și dea pe față puterea cea mare și să-i izbăvească pe sfinții Lui într-un mod slăvit. Pentru slava Numelui Său, El avea să-i salveze pe toți cei care Îl așteptaseră cu răbdare și ale căror nume erau scrise în carte.ST 283.2

Atenția mi-a fost îndreptată către credinciosul Noe. Când a început să cadă ploaia și a venit potopul, Noe și familia lui intraseră în arcă și Dumnezeu i-a închis înăuntru. Noe îi avertizase cu credincioșie pe locuitorii lumii antediluviene, în timp ce ei îl batjocoriseră și îl luaseră peste picior. Și în timp ce apele cădeau pe suprafața pământului și aceștia se înecau, unul după altul, priveau acea arcă, pe seama căreia făcuseră atâtea glume, plutind în siguranță pe creasta valurilor, salvându-l pe Noe cel credincios și pe familia lui. Am văzut că membrii poporului lui Dumnezeu, care avertizaseră cu credincioșie lumea de mânia care avea să vină, aveau să fie salvați în același fel. Dumnezeu nu va îngădui ca oamenii cei nelegiuiți să-i nimicească pe cei care au așteptat să fie luați la cer și care nu au vrut să accepte decretul fiarei sau să primească semnul ei. Am văzut că, dacă celor răi li s-ar permite să-i ucidă pe sfinți, Satana și oștirea lui cea rea și toți cei care Îl urăsc pe Dumnezeu ar fi satisfăcuți. Și, ah, ce triumf ar fi pentru maiestatea satanică să aibă putere în acea ultimă luptă asupra celor care au așteptat atât de mult să-L poată privi pe cel pe care-L iubeau! Cei care au luat în râs ideea ca sfinții să se înalțe la cer vor fi martorii grijii lui Dumnezeu față de poporul Său și vor privi slăvita lor izbăvire.ST 284.1

Când sfinții au părăsit orașele și satele, au fost urmăriți de cei răi, care căutau să le ia viața. Dar săbiile care au fost ridicate pentru a-i ucide pe cei din poporul lui Dumnezeu s-au frânt și au căzut la fel de neputincioase ca niște paie. Îngeri ai lui Dumnezeu îi apărau pe sfinți. Strigătul lor, înălțat zi și noapte după izbăvire, a ajuns înaintea Domnului.ST 285.1