Răsplata sfinților

Apoi am văzut cum un număr foarte mare de îngeri au adus din Cetate cununi glorioase — o cunună pentru fiecare sfânt, cu numele său scris pe ea. Pe măsură ce Isus cerea coroanele, îngerii I le aduceau și, chiar cu mâna Sa dreaptă, Isus cel minunat le punea pe capul sfinților. În același fel au adus îngerii și harpele, iar Isus le-a oferit și pe acestea sfinților. Îngerii conducători au dat primii tonul pe instrumentele lor și după aceea toate glasurile s-au înălțat în laudă fericită, plină de recunoștință și fiecare mână a trecut cu îndemânare peste corzile harpei, scoțând o muzică plină de armonie în acorduri bogate, perfecte. Apoi L-am văzut pe Isus conducându-i pe cei răscumpărați către poarta Cetății. A prins poarta cu mâna, a tras-o înapoi făcând-o să se miște în balamalele sale strălucitoare și a îndemnat pe cei care păziseră poruncile să intre. În Cetate, totul era o încântare pentru ochi. Ei priveau pretutindeni o slavă minunată. Apoi, Isus S-a uitat la sfinții Săi răscumpărați; fețele le străluceau de slavă; și, în timp ce Își fixase asupra lor ochii plini de iubire, a spus, cu glasul Său adânc, melodios: “Privesc rodul muncii sufletului Meu și sunt mulțumit. Vă veți putea bucura de această slavă bogată pentru veșnicie. Întristările voastre au luat sfârșit. Nu va mai exista moarte, nici suferință, nici plâns și nici durere nu va mai fi.” Am văzut mulțimea celor răscumpărați plecându-se, aruncându-și coroanele la picioarele lui Isus și apoi, când mâna Lui plăcută le-a făcut semn să se ridice, atingându-și harpele de aur și umplând tot cerul cu muzica lor bogată și cântările închinate Mielului.ST 288.1

Apoi L-am văzut pe Isus conducându-și poporul la pomul vieții și noi I-am auzit din nou vocea încântătoare, mai bogată decât orice melodie care a ajuns vreodată la urechea omenească, spunând: “Frunzele acestui pom sunt pentru vindecarea neamurilor. Mâncați cu toții din ele.” În pomul vieții erau cele mai frumoase fructe, din care sfinții puteau lua după plăcerea inimii. În Cetate era un tron plin de slavă, din care ieșea un râu curat cu apa vieții, limpede precum cristalul. De fiecare parte a acestui râu era pomul vieții, iar pe malurile râului se mai aflau și alți pomi minunați care aveau fructe bune de mâncat.ST 289.1

Limba este cu totul neputincioasă pentru a încerca o descriere a cerului. În timp ce această scenă se desfășoară înaintea mea, am rămas fără grai de uimire. Copleșită de splendoarea neîntrecută și slava strălucitoare, îmi las jos tocul și exclam: “O, ce iubire! Ce iubire minunată!” Cea mai elevată exprimare nu poate reuși să redea gloria cerului sau profunzimea necuprinsă a iubirii Mântuitorului.ST 289.2