Sigilarea

La începutul Sabatului sfânt din 5 ianuarie 1849, ne-am unit în rugăciune cu familia fratelui Belden, în Rocky Hill, Connecticut, iar Duhul Sfânt a venit asupra noastră. Am fost luată în viziune în Sfânta Sfintelor, unde L-am văzut pe Isus mijlocind încă pentru Israel. În partea de jos a veșmântului Său era un clopoțel și o rodie. Apoi am văzut că Isus nu avea să părăsească Locul Preasfânt până când nu avea să fie hotărât fiecare caz, fie pentru mântuire, fie pentru nimicire, și că mânia lui Dumnezeu nu putea veni până când Isus nu-și termina lucrarea în Sfânta Sfintelor, până nu-și scotea veșmintele de preot și nu Își punea hainele răzbunării. Atunci Isus nu va mai sta între Tatăl și om, iar Dumnezeu nu va mai păstra tăcerea, ci Își va revărsa mânia asupra celor care au respins adevărul Său. Am văzut că furia neamurilor, mânia lui Dumnezeu și timpul de judecare a celor morți erau separate și distincte, una urmând celeilalte, și, de asemenea, că Mihail nu Se ridicase în picioare și că timpul de strâmtorare, așa cum nu a mai fost vreodată, nu venise încă. Neamurile acum devin mânioase, dar când Marele nostru Preot Își va fi sfârșit lucrarea din Sanctuar, Se va ridica, Își va pune hainele răzbunării și apoi vor fi revărsate ultimele șapte plăgi.ST 36.1

Am văzut că cei patru îngeri vor ține în frâu cele patru vânturi până când lucrarea lui Isus se va isprăvi în Sanctuar și atunci vor veni cele șapte plăgi. Aceste plăgi i-au înfuriat pe cei răi împotriva celor neprihăniți; ei credeau că noi am adus judecățile lui Dumnezeu asupra lor și că, dacă ne-ar șterge de pe fața pământului, atunci plăgile ar înceta. S-a dat un decret pentru a-i ucide pe sfinți, decret care i-a făcut pe aceștia să strige zi și noapte după izbăvire. Acesta era timpul strâmtorării lui Iacov. Apoi, toți sfinții au strigat cu sufletul sfâșiat de durere și au fost izbăviți de glasul lui Dumnezeu. Cei 144 000 au triumfat. Fețele le erau luminate de slava lui Dumnezeu. Apoi, mi-a fost arătat un grup care țipa în agonie. Pe veșmintele lor era scris cu litere mari: “Ai fost cântărit și găsit prea ușor”. Am întrebat cine erau cei din grupul acesta. Îngerul a spus: “Aceștia sunt cei care au ținut odată Sabatul și au renunțat la el”. I-am auzit strigând în gura mare: “Am crezut în venirea Ta și am propovăduit-o neobosiți”. Și în timp ce vorbeau, ochii li s-au oprit asupra veșmintelor lor și au văzut ce era scris și apoi au început să se bocească. Am văzut că ei băuseră din apa cea limpede și o tulburaseră cu picioarele lor pe cea rămasă — călcaseră în picioare Sabatul — și că de aceea fuseseră cântăriți și găsiți prea ușori.ST 36.2

Îngerul care mă însoțea m-a condus din nou la cetate, unde am văzut patru îngeri care zburau către poarta cetății. Tocmai prezentau biletul de aur îngerului de la poartă, când am văzut un alt înger zburând cu viteză din locul celei mai mari slăvi și strigând cu glas tare către ceilalți îngeri și fluturând în sus și în jos ceva aflat în mâna lui. L-am rugat pe îngerul meu însoțitor să-mi explice ceea ce văzusem. Mi-a spus că nu mai puteam vedea nimic atunci, dar că avea să-mi arate la scurtă vreme ce însemnau acele lucruri pe care le văzusem atunci.ST 37.1

În după-amiaza acelui Sabat, unul dintre noi era bolnav și a cerut să se facă rugăciuni pentru a se vindeca. Ne-am unit cu toții în cererile noastre adresate Medicului care nu a pierdut vreodată un pacient, iar când puterea vindecătoare cobora și cel bolnav se lecuia, Duhul a venit asupra mea și am fost luată în viziune.ST 37.2

Am văzut patru îngeri care aveau de făcut o lucrare pe pământ și tocmai mergeau spre a o împlini. Isus era îmbrăcat cu hainele de preot. El a privit înduioșat rămășița, apoi și-a ridicat mâinile și cu un glas plin de milă a strigat: “Sângele Meu, Tată, sângele Meu, sângele Meu, sângele Meu!” Apoi am văzut o lumină nespus de strălucitoare venind de la Dumnezeu, care ședea pe marele tron alb, și toată lumina s-a revărsat în jurul lui Isus. Apoi am văzut un înger cu o însărcinare de la Isus, zburând cu repeziciune la cei patru îngeri care aveau de făcut o lucrare pe pământ și fluturând în sus și în jos un lucru pe care-l ținea în mână, strigând cu glas tare: “Țineți! Țineți! Țineți! Țineți! până când slujitorii lui Dumnezeu vor fi sigilați pe frunțile lor.”ST 38.1

L-am întrebat pe îngerul care mă însoțea ce însemna ceea ce auzisem și ce urma să facă cei patru îngeri. El mi-a zis că Dumnezeu era Acela care ținea în frâu puterile și că le-a dat îngerilor Săi stăpânire peste lucrurile de pe pământ; că cei patru îngeri aveau putere de la Dumnezeu de a ține cele patru vânturi și că se aflau pe punctul de a le lăsa în voie; însă în timp ce mâinile lor slăbeau încet strânsoarea și cele patru vânturi erau gata să sufle, ochiul plin de milă al lui Isus a privit asupra rămășiței care nu era sigilată, și-a ridicat mâinile către Tatăl și S-a rugat de El, spunându-I că Își vărsase sângele pentru aceștia. Atunci fusese însărcinat un alt înger să zboare repede la cei patru îngeri cu porunca de a ține vânturile până când slujitorii lui Dumnezeu aveau să fie sigilați pe frunțile lor cu sigiliul viului Dumnezeu.ST 38.2