Dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Său

Am văzut dragostea plină de compasiune pe care o are Dumnezeu pentru poporul Său, și aceasta este foarte mare. Am văzut îngeri deasupra sfinților, cu aripile întinse în jurul acestora. Fiecare sfânt avea un înger însoțitor. Dacă sfinții plângeau loviți de descurajare sau erau în primejdie, îngerii care îi însoțeau necurmat zburau repede sus pentru a duce aceste vești, iar îngerii din cetate încetau să cânte. Atunci Isus însărcina un alt înger să coboare pentru a încuraja, veghea și încerca să-i oprească să iasă de pe cărarea îngustă; dacă ei însă nu luau în seamă grija arătată de acești îngeri și nu se lăsau mângâiați de ei, ci continuau în rătăcirea lor, îngerii priveau cu tristețe și plângeau. Duceau aceste vești sus și toți îngerii din cetate plângeau și apoi spuneau cu glas tare: “Amin”. Dar dacă sfinții își fixau privirile asupra premiului dinaintea lor și Îi dădeau slavă lui Dumnezeu, lăudându-L, atunci îngerii duceau veștile bune în cetate și îngerii de acolo își atingeau harfele de aur și cântau cu putere: “Aleluia!” și bolta cerească răsuna de cântecele lor minunate.ST 39.1

În cetatea cea sfântă este o ordine și o armonie desăvârșită. Toți îngerii care sunt însărcinați să viziteze pământul dețin un card auriu, ca o legitimație pe care-l prezintă îngerilor de la porțile cetății când ies sau intră. Cerul este un loc minunat. Tânjesc să fiu acolo și să-L privesc pe dragul meu Isus, care și-a dat viața pentru mine, și să fiu transformată după chipul Său slăvit. Ah, ce limbă ar putea exprima slava lumii strălucite care va veni?! Însetez după izvorul cu apă vie care înviorează cetatea Dumnezeului nostru.ST 39.2

Domnul mi-a oferit o priveliște a altor lumi. Mi-au fost date aripi și un înger m-a însoțit de la cetate până la un loc care era măreț și strălucitor. Iarba acelui loc era de un verde crud, iar păsările de acolo scoteau trilurile unui cântec plăcut. Cei ce locuiau acolo erau de toate mărimile; erau încântători, cu o înfățișare plină de noblețe și măreție. Chipurile lor exprimau imaginea lui Isus și înfățișarea lor strălucea de o bucurie sfântă, reflectând libertatea și fericirea acelui loc. L-am întrebat pe unul din aceștia de ce erau atât de minunați, de o frumusețe care o întrecea cu mult pe a celor de pe pământ. Răspunsul a fost: “Am trăit într-o strictă ascultare de poruncile lui Dumnezeu și nu am căzut prin neascultare, ca aceia de pe pământ”. Apoi am văzut doi pomi, unul arătând foarte asemănător cu pomul vieții, din cetate. Fructele ambilor pomi arătau grozav, dar dintr-unul ei nu puteau mânca. Aveau libertatea de a mânca din amândoi, dar li se interzisese să mănânce dintr-unul. Apoi, îngerul care mă însoțea mi-a spus: “Nici unul din cei aflați în acest loc nu a gustat din pomul oprit; dacă ar mânca însă, ar cădea”. Apoi am fost dusă într-o lume care avea șapte luni [aștri]. Acolo l-am văzut pe bunul Enoh, care fusese luat la cer. În mâna dreaptă ținea o ramură de palmier, pe fiecare frunză a acesteia fiind scris “Biruință”. Pe cap avea o cunună de un alb orbitor și frunze în acea cunună, pe mijlocul fiecărei frunze fiind scris “Puritate”; în jurul cununii erau pietre prețioase de diferite culori, care străluceau mai tare decât stelele și reflectau literele și le măreau. Pe partea din spate era o fundă care lega cununa, și pe ea era scris “Sfințenie”. Deasupra cununii era o coroană splendidă, care strălucea mai puternic decât soarele. L-am întrebat dacă acesta era locul în care a fost dus după ce a fost ridicat de pe pământ. El a spus: “Nu este acesta; Cetatea este căminul meu și am venit să vizitez acest loc”. Se plimba prin acel loc ca și cum era acasă la el. L-am rugat fierbinte pe îngerul meu însoțitor să mă lase să rămân în locul acela. Nu puteam suporta gândul de a veni din nou în această lume întunecată. Atunci îngerul a zis: “Trebuie să te întorci și, dacă vei fi credincioasă, tu, împreună cu cei 144 000, vei avea privilegiul de a vizita toate lumile și de a vedea lucrarea mâinilor lui Dumnezeu”.ST 39.3