Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Scrieri timpurii

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Ordinea evanghelică

    Domnul a arătat că ordinea în misiunea evanghelică a fost multă vreme de temut și neglijată [Adventiștii nu mai aparțineau nici unei biserici și, la început, ei nu se gândeau să formeze o altă biserică. După 1844, a fost o mare confuzie, și majoritatea se opunea cu tărie oricărei forme de organizare, susținând că aceasta vine în contradicție cu libertatea deplină a Evangheliei. Mărturia și activitatea lui Ellen G. White s-au opus mereu fanatismului și, prin instrucțiunile date de ea, s-a insistat încă de timpuriu asupra unor forme de organizare, ca fiind necesare în vederea prevenirii confuziei.]. Ar trebui să respingem formalismul; dar, făcând aceasta, nu ar trebui să evităm ordinea. În cer este ordine. Când Hristos era pe pământ, era ordine în biserică, iar după plecarea Sa ordinea a fost respectată cu strictețe de către apostolii Lui. Și acum, în aceste zile din urmă, în care Dumnezeu Își aduce copiii într-o unitate a credinței, există o mai mare nevoie de ordine reală decât a existat vreodată; căci, pe măsură ce Dumnezeu își aduce copiii în unire, Satana și îngerii lui răi sunt foarte activi pentru a împiedica această unire și a o distruge. De aceea, în câmpul misionar sunt trimiși oameni cărora le lipsește înțelepciunea și priceperea, care poate nu-și conduc bine propria casă, neavând ordine în ea sau autoritate nici peste cei câțiva care le-au fost dați de Dumnezeu în grijă acasă; cu toate acestea, ei se simt în stare să aibă grijă de turmă. Fac multe mișcări greșite, iar cei care nu sunt familiarizați cu credința noastră îi judecă pe toți ceilalți soli după exemplul dat de acești oameni care au ieșit în lucrare cu de la ei putere. Astfel, cauza lui Dumnezeu se umple de batjocură și adevărul este respins de mulți necredincioși care altfel ar fi deschiși și ar întreba cu neliniște: Sunt aceste lucruri adevărate?ST 97.1

    Oameni ale căror vieți nu sunt sfinte și care sunt incompetenți în ce privește predicarea adevărului prezent intră în câmp fără a fi recunoscuți de către biserică sau în general de către frați, iar rezultatul este dezbinarea.ST 97.2

    Unii au un fundament teoretic al adevărului și îl pot prezenta rațional, dar le lipsește spiritualitatea, judecata și experiența; ei sunt nepricepuți în multe lucruri pe care le este foarte necesar să le înțeleagă înainte de a propovădui adevărul. Alții nu îl pot prezenta rațional, dar întrucât câțiva frați îi aud rugându-se bine și înălțând câte o cerere emoționantă când și când, sunt împinși în câmpul misionar, pentru a se angaja într-o lucrare pentru care Dumnezeu nu i-a pregătit și pentru care nu au destulă experiență și judecată. Se instalează mândria spirituală, ei sunt înălțați în slăvi și acționează sub amăgirea ideii că sunt lucrători. Ei nu se cunosc pe ei înșiși. Le lipsește judecata sănătoasă și perseverentă, vorbesc cu trufie despre ei înșiși și afirmă multe lucruri pe care nu le pot dovedi din Cuvânt. Dumnezeu știe aceasta; de aceea El nu cheamă astfel de persoane să lucreze în aceste vremuri primejdioase, iar frații ar trebui să fie atenți să nu-i împingă în câmp pe cei pe care nu i-a chemat El.ST 98.1

    Acei oameni care nu sunt chemați de Dumnezeu sunt în general chiar persoanele cele mai încrezătoare că sunt chemate și că lucrările lor sunt foarte importante. Ei merg în câmp și nu exercită în general o influență bună; cu toate acestea, în unele locuri au un oarecare succes și aceasta îi face să creadă, pe ei și pe alții, că sunt fără umbră de îndoială chemați de Dumnezeu. Nu este o dovadă de netăgăduit că oamenii sunt chemați de Dumnezeu, dacă au avut ceva succes; căci îngeri ai lui Dumnezeu lucrează acum la inimile copiilor Lui sinceri pentru a le lumina înțelegerea în privința adevărului prezent, ca aceștia să se poată prinde de el și trăi. Și chiar dacă oameni care au mers în puterea lor se pun pe ei înșiși acolo unde nu-i pune Dumnezeu și mărturisesc că sunt învățători, iar sufletele primesc adevărul auzindu-l spus din gura lor, aceasta nu este o dovadă că sunt chemați de Dumnezeu. Sufletele care primesc adevărul de la ei îl primesc pentru a fi duse în încercare și robie, întrucât ele află după aceea că acești oameni nu stăteau sub călăuzirea lui Dumnezeu. Chiar dacă oamenii răi rostesc adevărul, unii s-ar putea să-l primească; dar aceasta nu le aduce celor care l-au rostit vreo favoare din partea lui Dumnezeu. Cei răi tot răi sunt și, după amăgirea pe care au adus-o asupra celor care erau iubiți de Dumnezeu și după încurcăturile pe care le-au creat în biserică, așa le va fi și pedeapsa; păcatele lor nu vor rămâne acoperite, ci vor fi expuse în ziua mâniei năprasnice a lui Dumnezeu.ST 98.2

    Acești soli care se trimit singuri în câmpul misionar sunt un blestem pentru cauza lui Dumnezeu. Suflete sincere își pun încrederea în ei, gândind că aceștia umblă călăuziți de Dumnezeu și că sunt în unitate cu biserica și acceptă în consecință ca aceștia să le prescrie regulile; iar când datoria le devine clară și înțeleg că trebuie să facă și ei ceva, acceptă să fie botezați de ei. Dar când lumina vine, căci este cu neputință ca aceasta să nu vină, și ei devin conștienți că acești oameni nu sunt ceea ce au înțeles ei că sunt, anume solii aleși și chemați ai lui Dumnezeu, ei sunt aruncați în încercare și îndoială în ce privește adevărul pe care l-au primit și simt că trebuie să-l învețe pe tot de la început; ei sunt tulburați și încurcați de către vrăjmaș în privința întregii lor experiențe — dacă au fost sau nu călăuziți de către Dumnezeu — și nu sunt satisfăcuți până când nu sunt rebotezați și nu încep totul de la capăt. Este cu mult mai obositor pentru moralul solilor lui Dumnezeu să meargă în locuri în care au fost unii care au exercitat această influență greșită, decât să intre în câmpuri noi. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să acționeze direct și deschis și să nu acopere relele; căci ei stau între cei morți și cei vii și trebuie să dea socoteală de isprăvnicia lor, de misiunea și de influența pe care o exercită asupra turmei peste care i-a pus Domnul veghetori.ST 99.1

    Cei care primesc adevărul și sunt aduși în asemenea încercări tot ar fi primit adevărul, chiar dacă acești oameni ar fi stat deoparte și ar fi ocupat locul umil, ales de Dumnezeu pentru ei. Ochiul lui Dumnezeu se afla asupra nestematelor Sale și El ar fi îndreptat către ele pe solii Săi chemați și aleși — oameni care ar fi acționat în cunoștință de cauză. Lumina adevărului ar fi arătat și descoperit acestor suflete poziția lor adevărată și ele ar fi primit adevărul cu înțelegere și ar fi fost satisfăcute de frumusețea și claritatea lui. Și, pe măsură ce i-ar fi simțit efectele puternice, s-ar fi întărit și ar fi răspândit o influență sfântă.ST 99.2

    Mi-a fost arătată din nou primejdia pe care o reprezintă cei ce călătoresc fără a-i fi chemat Dumnezeu. Dacă au ceva succes, calificarea care le lipsește se va face simțită. Se vor face mișcări nechibzuite și, printr-o lipsă de înțelepciune, unele suflete prețioase pot fi împinse acolo unde nu mai pot fi atinse niciodată. Am văzut că biserica ar trebui să-și simtă responsabilitatea și să se uite cu grijă și atenție la viețile, destoinicia și calea urmată în general de cei care mărturisesc că sunt învățători. Dacă nu aduc o dovadă de necontestat că Dumnezeu i-a chemat și că asupra lor este pronunțat “vaiul” dacă nu ascultă de chemarea Sa, este datoria bisericii să acționeze și să facă cunoscut că aceste persoane nu sunt recunoscute ca învățători de către biserică. Aceasta este singura cale pe care o poate lua biserica pentru a fi cu conștiința împăcată în această privință, întrucât povara stă asupra lor.ST 100.1

    Am văzut că această ușă la care vine vrăjmașul pentru a încurca și necăji turma poate fi închisă. L-am întrebat pe înger cum poate fi închisă. El a zis: “Biserica trebuie să alerge la Cuvântul lui Dumnezeu și să se întemeieze pe ordine în lucrarea evanghelică, care a fost trecută cu vederea și neglijată”. Acest lucru este indispensabil pentru a aduce biserica la o unitate a credinței. Am văzut că în zilele apostolilor biserica se afla în pericolul de a fi amăgită și condusă de învățători falși. Din această cauză, frații au ales oameni care au făcut dovada clară că erau capabili de a-și conduce bine propria casă și de a păstra ordinea în propriile familii și care îi puteau lumina pe cei aflați în întuneric. Dumnezeu a fost întrebat despre aceștia și apoi, în funcție de înțelegerea bisericii și Duhul Sfânt, au fost puși deoparte prin punerea mâinilor. Primind însărcinarea de la Dumnezeu și având aprobarea bisericii, ei au mers mai departe, botezând în Numele Tatălui, Fiului și al Duhului Sfânt și conducând orânduielile casei Domnului, slujind adesea sfinților înfățișându-le simbolurile trupului frânt și sângelui vărsat al Mântuitorului răstignit, pentru a ține proaspăt în memoria copiilor iubiți ai lui Dumnezeu suferințele și moartea Sa.ST 100.2

    Am văzut că nu suntem mai feriți de învățători falși decât era biserica în zilele apostolilor; și că, dacă altceva tot nu putem face, ar trebui măcar să luăm niște măsuri speciale, ca și ei, pentru a asigura pacea, armonia și unitatea turmei. Avem exemplul lor și ar trebui să-l urmăm. Frați cu experiență și cu o judecată sănătoasă ar trebui să se strângă laolaltă și, urmând Cuvântul lui Dumnezeu și călăuzirea Duhului Sfânt, ar trebui, cu rugăciune fierbinte, să-și pună mâinile peste cei care fac dovada perfectă că au primit însărcinarea de la Dumnezeu și să-i pună deoparte pentru a se consacra cu totul și cu totul lucrării Sale. Acest act ar arăta aprobarea bisericii pentru ieșirea lor ca mesageri, care să ducă cea mai solemnă solie încredințată vreodată oamenilor.ST 101.1

    Dumnezeu nu va da turma Sa prețioasă în grija unor oameni a căror minte și judecată au fost slăbite prin rătăciri anterioare, pe care le-au îndrăgit, cum ar fi așa-zisul perfecționism [Vezi Apendice (n. ed.)] și spiritismul și care, prin calea pe care au urmat-o pe când îmbrățișau aceste rătăciri, s-au făcut de râs și au adus batjocură asupra cauzei adevărului. Deși s-ar putea ca acum să se simtă eliberați de rătăcire și în stare să meargă și să propovăduiască această ultimă solie, Dumnezeu nu-i va accepta. El nu va lăsa pe mâinile lor suflete prețioase; căci judecata lor a fost pervertită pe când se aflau în rătăcire și acum este slăbită. Dumnezeu cel mare și sfânt este un Dumnezeu gelos și nu va accepta decât oameni sfinți să-i ducă mai departe adevărul. Numai Legea sfântă, rostită de Dumnezeu pe Sinai ca fiind parte din El Însuși și oamenii sfinți, care sunt păzitorii ei cu strictețe, Îl vor onora pe Dumnezeu prin învățătura ei, care este dată altora.ST 101.2

    Slujitorii lui Dumnezeu care propovăduiesc adevărul ar trebui să fie oameni cu judecată. Ei ar trebui să fie oameni care suportă împotrivirea și nu se lasă provocați; căci aceia care se opun adevărului vor căuta nod în papură celor care îl propovăduiesc și orice obiecție care ar putea fi concepută va fi adusă în cea mai rea formă a ei pentru a lovi adevărul. Slujitorii lui Dumnezeu care duc solia trebuie să fie pregătiți pentru a îndepărta aceste obiecții cu calm și blândețe, prin lumina adevărului. Adesea, împotrivitorii vorbesc cu slujitorii Evangheliei lui Dumnezeu într-un mod provocator, pentru a scoate de la ei ceva similar, pentru a se folosi la maximum posibil de acel lucru și să le declare altora că propovăduitorii Poruncilor au un spirit amar și sunt aspri, așa cum s-a zis despre ei. Am văzut că trebuie să fim pregătiți pentru obiecții și, cu răbdare, judecată și blândețe, să le acordăm atenția cuvenită, nu să le aruncăm deoparte sau să scăpăm de ele prin afirmații categorice, pentru ca apoi să-l punem la punct pe împotrivitor și să manifestăm un spirit dur față de el, ci să acordăm atenție fiecărei obiecții și apoi să aducem lumina și puterea adevărului și să le lăsăm pe acestea să atârne mai greu în balanță și să elimine rătăcirile. Astfel, se va face o impresie bună, iar adversarii cinstiți vor recunoaște că au fost amăgiți și că păzitorii Poruncilor nu sunt ceea ce s-a spus că ar fi.ST 102.1

    Cei care mărturisesc că sunt slujitori ai viului Dumnezeu trebuie să fie dispuși să fie slujitorii tuturor, în loc să fie înălțați deasupra fraților, și trebuie să aibă un spirit politicos, plin de bunătate. Dacă greșesc, ei trebuie să fie gata să mărturisească pe deplin. Onestitatea intenției nu poate sta drept scuză pentru nemărturisirea greșelilor. Mărturisirea nu va micșora încrederea bisericii în sol și acesta va da un exemplu bun; va fi încurajat un spirit de mărturisire în biserică și rezultatul va fi o unitate agreabilă. Cei care mărturisesc că sunt învățători ar trebui să fie modele de evlavie, blândețe și umilință, având un spirit de bunătate, pentru a câștiga suflete la Isus și la adevărul Bibliei. Un slujbaș al lui Hristos ar trebui să fie curat în conversație și în fapte. El ar trebui să-și aducă mereu aminte că mânuiește cuvintele inspirației, cuvintele unui Dumnezeu sfânt. Și ar trebui, de asemenea, să nu uite niciodată că turma este lăsată în grija sa și că el trebuie să ducă înaintea lui Isus cazurile fiecăruia și să mijlocească pentru ei așa cum mijlocește Isus pentru noi înaintea Tatălui. Atenția mi-a fost îndreptată înapoi către Israelul din vechime și am văzut cât de puri și sfinți trebuia să fie slujitorii sanctuarului, pentru că, prin lucrarea pe care o înfăptuiau, erau aduși într-o strânsă legătură cu Dumnezeu. Cei care slujesc trebuie să fie sfinți, curați și fără pată, căci altfel Dumnezeu îi va nimici. Dumnezeu nu S-a schimbat. Este la fel de curat și de sfânt, de deosebit cum a fost întotdeauna. Cei care mărturisesc că sunt slujitori ai lui Isus ar trebui să fie oameni cu experiență și adâncă evlavie și atunci vor putea să răspândească o influență sfântă în orice vreme și în orice loc.ST 102.2

    Am văzut că acum este timpul ca solii să iasă oriunde se ivește o deschidere și că Dumnezeu va merge înaintea lor și va desfereca inimile unora, ca să asculte. Trebuie să intrăm în locuri noi și, oriunde se realizează acest lucru, ar fi bine, dacă acest lucru este posibil, să meargă doi câte doi pentru a-și susține unul altuia brațele ridicate. A fost prezentat un plan ca acesta: Ar fi bine ca doi frați să pornească împreună, să călătorească astfel către cele mai întunecate locuri, unde există multă împotrivire și unde este nevoie de multă muncă și, cu eforturi unite și credință puternică, să prezinte adevărul înaintea celor care se află în întuneric. Și atunci, dacă ei ar putea realiza mai mult vizitând mai multe locuri, să meargă separat, dar să se întâlnească adesea în turul misionar pe care-l fac, pentru a se încuraja reciproc prin credința lor și, prin aceasta, să se întărească și să-și sprijine mâinile unul altuia. De asemenea, să se consulte în privința locurilor deschise pentru ei și să decidă de care dintre darurile lor va fi mai multă nevoie și în ce mod pot avea cel mai mare succes în atingerea inimii. Apoi, când se despart din nou, curajul și energia li se vor fi reînnoit pentru a înfrunta împotrivirea și întunericul și a lucra cu inimi simțitoare pentru salvarea sufletelor care pier.ST 103.1

    Am văzut că slujitorii lui Dumnezeu nu ar trebui să treacă iarăși și iarăși peste același câmp de lucru, ci să caute suflete în locuri noi. Cei care sunt deja întăriți în adevăr nu ar trebui să pretindă atât de multă lucrare din partea lor; căci ar trebui să fie capabili să reziste singuri și să-i întărească și pe alții în jurul lor, în timp ce solii lui Dumnezeu vizitează locurile întunecate și singuratice, punând adevărul înaintea celor care nu sunt luminați acum în ce privește adevărul prezent.ST 104.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents