Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Scrieri timpurii

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Lucrarea lui Hristos

    După ce Satana și-a isprăvit ispitele, s-a îndepărtat pentru o vreme de Isus, îngerii I-au pregătit hrană în pustie și L-au întărit, iar binecuvântarea Tatălui a rămas asupra Lui. Satana eșuase în ispitele lui cele mai grozave; cu toate acestea, privea în viitor către perioada lucrării lui Isus, când avea să-și încerce când și când viclenia împotriva Lui. Spera încă să Îl biruie, incitându-i la ură și crimă pe cei care nu aveau să-L primească pe Isus. Satana a ținut un consiliu special cu îngerii lui. Erau dezamăgiți și mânioși că nu reușiseră să facă nimic împotriva Fiului lui Dumnezeu. Au hotărât că trebuie să fie mai vicleni și să-și folosească puterea la maximum pentru a sădi neîncredere în mintea celor din propriul Său popor — neîncrederea că El era Mântuitorul lumii — și să-L descurajeze astfel pe Isus în misiunea Sa. Indiferent cât de exactă era împlinirea ceremoniilor și jertfelor de către iudei, dacă puteau fi ținuți în starea de orbire în privința profețiilor și făcuți să creadă că Mesia urma să apară ca un puternic împărat lumesc, puteau fi determinați să-L disprețuiască și să-L respingă pe Isus.ST 158.1

    Mi-a fost arătat că Satana și îngerii lui au fost foarte ocupați în timpul lucrării lui Hristos, inspirând oamenilor necredința, ura și disprețul. Adesea, când Isus rostea vreun adevăr usturător, mustrând păcatele acestora, oamenii turbau de furie. Satana și îngerii lui îi îndemnau să Îi ia viața Fiului lui Dumnezeu. Nu o dată au luat pietre pentru a arunca în El, dar îngerii L-au păzit și L-au purtat departe de mulțimea mânioasă, într-un loc sigur. Și iarăși, când adevărul limpede a ieșit de pe buzele Sale sfinte, mulțimea a pus mâna pe El și L-a dus pe sprânceana unui munte, intenționând să-L arunce de acolo. S-a iscat o neînțelegere între ei cu privire la ce ar fi trebuit să facă cu El, când îngerii L-au ascuns din nou de privirile mulțimii și El, trecând prin mijlocul lor, și-a văzut de drum.ST 159.1

    Satana încă nădăjduia că marele plan de mântuire avea să dea greș. Și-a exercitat toată puterea pentru a împietri inimile oamenilor și a-i inspira cu sentimente amarnice împotriva lui Isus. Spera că Îl vor primi atât de puțini ca Fiu al lui Dumnezeu, încât El să considere că suferințele și jertfa Sa erau prea mari pentru un grup atât de mic. Dar am văzut că, dacă ar fi fost chiar și numai doi care să-L fi acceptat pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu și ar fi crezut în El spre mântuirea sufletelor lor, ar fi dus planul mai departe, spre împlinire.ST 159.2

    Isus și-a început lucrarea frângând puterea lui Satana asupra celor suferinzi. El le-a redat celor bolnavi sănătatea, le-a redat vederea celor orbi și i-a vindecat pe șchiopi, făcându-i să joace de bucurie și să-I dea slavă lui Dumnezeu. Le-a redat sănătatea celor care fuseseră infirmi și legați de puterea crudă a lui Satana timp de mulți ani. I-a mângâiat cu cuvinte pline de har pe cei slăbiți, pe cei tremurători și pe cei deznădăjduiți. Isus i-a smuls din strânsoarea diavolului pe cei slabi, plini de suferință — pe care Satana îi păstra triumfător — aducându-le sănătatea trupească și o mare bucurie și fericire. I-a readus pe morți la viață, și ei I-au dat slavă lui Dumnezeu pentru marea Sa putere arătată. El a lucrat atotputernic pentru toți cei care au crezut în El.ST 159.3

    Viața lui Hristos a fost plină de cuvinte și fapte de bunăvoință, compasiune și iubire. Era mereu gata să asculte și să aline suferințele celor ce veneau la El. Mulțimi de oameni duceau în propriile lor persoane dovada puterii Sale divine. Cu toate acestea, după ce lucrarea era împlinită, mulți se rușinau de umilul și totuși puternicul Învățător. Întrucât cârmuitorii n-au crezut în El, poporul nu era dispus să-L accepte pe Isus. El era un om al durerii și obișnuit cu suferința. Ei nu puteau suporta să fie conduși de viața Sa sobră, marcată de tăgăduire de sine. Doreau să se bucure de cinstea pe care o dă lumea. Cu toate acestea, mulți L-au urmat pe Fiul lui Dumnezeu și I-au ascultat învățăturile, desfătându-se cu cuvintele care ieșeau încărcate de atâta har de pe buzele Sale. Vorbele Sale erau pline de înțeles și totuși atât de simple, încât și cel mai slab le putea pricepe.ST 160.1

    Satana și îngerii lui au orbit ochii și au întunecat priceperea iudeilor și i-au provocat pe mai marii poporului și pe conducători să-I ia viața Mântuitorului. Alții au fost trimiși să-L aducă pe Isus la ei; dar când au ajuns aproape de locul în care Se afla El, au rămas foarte mirați. L-au văzut plin de compasiune și simpatie când era martorul suferințelor omenești. L-au auzit vorbind încurajator, cu iubire și duioșie celor slabi și năpăstuiți. I-au auzit și vocea autoritară, mustrând puterea lui Satana și poruncind celor înrobiți să plece, liberi. Au ascultat cuvintele înțelepciunii, care curgeau de pe buzele Sale, și au rămas captivați; nu puteau pune mâna pe El. S-au întors la preoți și la bătrâni fără Isus. Când au fost întrebați “De ce nu L-ați adus?” ei au povestit lucrurile la care fuseseră martori, miracolele înfăptuite de El și cuvintele pline de înțelepciune, iubire și cunoștință pe care le auziseră și au sfârșit prin a spune “niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta”. Preoții cei mai de seamă i-au acuzat că au fost și ei amăgiți, iar unora dintre aprozi li s-a făcut rușine că nu-L aduseseră. Preoții au întrebat cu batjocură dacă a crezut în El vreunul din mai marii lor. Am văzut că mulți dintre dregători și bătrâni credeau cu adevărat în Isus; dar Satana îi oprea să recunoască; se temeau de batjocura poporului mai mult decât se temeau de Dumnezeu.ST 160.2

    Până în acel moment, viclenia și ura lui Satana nu distrusese planul de mântuire. Timpul pentru împlinirea obiectivului pentru care venise Isus în lume se apropia. Satana și îngerii lui s-au consfătuit și au decis să inspire însăși națiunea lui Hristos să strige cu hotărâre că vrea sângele Lui și să strângă asupra Lui cruzime și dispreț. Ei sperau că Isus nu va accepta un asemenea tratament și astfel nu va reuși să-și mențină umilința și blândețea.ST 161.1

    În timp ce Satana își făcea planurile, Isus le descoperea ucenicilor cu multă grijă suferințele prin care trebuia să treacă — că avea să fie răstignit și că va învia a treia zi. Dar înțelegerea lor părea să fie amorțită și nu au putut pricepe ce le spunea.ST 161.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents