Schimbarea la față

Credința ucenicilor a fost întărită foarte mult cu ocazia schimbării la față, când li s-a îngăduit să privească slava lui Hristos și să audă glasul din cer care dădea mărturie despre caracterul Său divin. Dumnezeu a ales să le dea urmașilor lui Isus o puternică dovadă că El era Mesia cel făgăduit, pentru ca în întristarea amară și dezamăgirea de la răstignirea Sa ei să nu-și piardă cu totul încrederea. La schimbarea la față, Domnul i-a trimis pe Moise și pe Ilie să stea de vorbă cu Isus despre suferințele și moartea Sa. În loc să aleagă îngeri care să converseze cu Fiul Său, Dumnezeu i-a ales pe cei care trecuseră ei înșiși prin experiența încercărilor pământului.ST 162.1

Ilie umblase cu Dumnezeu. Lucrarea lui fusese dureroasă și apăsătoare, căci Domnul mustrase prin el păcatele lui Israel. Ilie a fost un profet al lui Dumnezeu; cu toate acestea, el a fost silit să fugă din loc în loc pentru a-și salva viața. Propriul lui neam îl vâna ca pe o fiară sălbatică pentru a-l putea ucide. Dar Dumnezeu l-a luat la cer pe Ilie. Îngerii l-au purtat în slavă și triumf către cer.ST 162.2

Moise a fost mai mare decât oricare alt om care trăise înainte de el. Fusese foarte onorat de către Dumnezeu, fiind privilegiat să vorbească cu Domnul față în față, așa cum un om vorbește cu prietenul său. I s-a îngăduit să vadă lumina strălucitoare și slava măreață care Îl învăluie pe Tatăl. Prin Moise i-a izbăvit Domnul pe copiii lui Israel din robia egipteană. Moise a fost un mijlocitor pentru poporul său, punându-se adesea între ei și mânia lui Dumnezeu. Când mânia Domnului era aprinsă peste măsură împotriva lui Israel din pricina necredinței, cârtelilor și păcatelor lor grave, dragostea lui Moise pentru ei era pusă la probă. Domnul propunea să-i nimicească și să facă din el o națiune puternică. Moise și-a arătat iubirea pentru Israel pledând cu devotament în favoarea lor. În suferința lui, el L-a rugat pe Dumnezeu să stingă mânia Sa aprigă și să ierte pe Israel, sau să-i șteargă chiar lui numele din cartea vieții.ST 162.3

Când Israel a cârtit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise pentru că nu puteau găsi apă, l-au acuzat că i-a călăuzit în afara Egiptului pentru a-i omorî, pe ei și pe copiii lor. Dumnezeu a auzit cârtelile lor și i-a poruncit lui Moise să vorbească stâncii, pentru ca poporul să poată avea apă. În mânia lui, Moise a lovit stânca și și-a asumat slava pentru aceasta. Îndărătnicia și cârtelile neîncetate ale copiilor lui Israel îi provocaseră suferința cea mai adâncă și, pentru un scurt timp, a uitat cât de mult îi suportase Domnul pe ei și că nu cârteau împotriva lui, ci împotriva lui Dumnezeu. S-a gândit numai la el însuși, cât de mult fusese nedreptățit și cât de puțină recunoștință manifestaseră ca răsplată pentru iubirea lui adâncă pentru ei.ST 163.1

Era planul lui Dumnezeu de a-și aduce poporul în strâmtorări și apoi, în nevoia lor, de a-i izbăvi prin puterea Sa, pentru ca aceștia să-și poată da seama de iubirea și grija pe care le avea față de ei și să ajungă în felul acesta să-I slujească și să-L onoreze. Dar Moise nu reușise să-L onoreze pe Dumnezeu și să-I mărească Numele înaintea poporului, pentru ca și ei să-I poată da slavă. Prin aceasta, a adus neplăcerea Domnului asupra lui.ST 163.2

Când Moise a coborât de pe munte cu cele două table de piatră și a văzut pe Israel închinându-se vițelului de aur, mânia lui s-a aprins peste măsură de mult și a aruncat tablele de piatră și le-a spart. Am văzut că Moise nu a păcătuit făcând acest lucru. Era mânios pentru Dumnezeu și gelos pentru slava Sa. Dar când a cedat în fața simțămintelor firești ale inimii lui și și-a asumat slava ce I se cuvenea lui Dumnezeu, el a păcătuit, și pentru acel păcat Dumnezeu nu l-a lăsat să intre în țara Canaanului.ST 163.3

Satana încercase să găsească ceva cu care să-l acuze pe Moise înaintea îngerilor. El jubilase în urma succesului său de a-l face să provoace nemulțumirea lui Dumnezeu și le-a spus îngerilor că putea să-L biruie pe Mântuitorul lumii când acesta avea să vină pentru a-l răscumpăra pe om. Pentru păcatul lui, Moise a căzut sub puterea lui Satana — stăpânirea morții. Dacă ar fi rămas statornic, Domnul l-ar fi dus în țara Făgăduită și l-ar fi luat la cer, fără ca el să vadă moartea.ST 164.1

Moise a murit, dar Mihail a coborât și i-a dat viață înainte ca trupul său să vadă putrezirea. Satana a încercat să-i rețină corpul, pretinzând că îi aparține; dar Mihail l-a înviat pe Moise și l-a luat la cer. Satana a proferat invective amarnice împotriva lui Dumnezeu, acuzându-L că este nedrept și că a îngăduit să i se ia prada; dar Hristos nu l-a mustrat pe adversarul Său, deși prin ispita acestuia căzuse slujitorul lui Dumnezeu. L-a îndrumat cu blândețe către Tatăl Său, spunând: “Domnul să te mustre”.ST 164.2

Isus le spusese ucenicilor Săi că erau unii alături de El care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere. La schimbarea la față, această făgăduință s-a împlinit. Fața lui Isus s-a schimbat și a strălucit ca soarele. Veșmântul Său era alb și strălucitor. Moise era acolo pentru a-i reprezenta pe cei care vor fi înviați din morți la cea de-a doua venire a lui Isus. Iar Ilie, care a fost ridicat la cer fără a vedea moartea, îi reprezenta pe cei care vor fi preschimbați la cea de-a doua venire a lui Hristos și vor fi nemuritori, fiind luați la cer fără a vedea moartea. Ucenicii au privit cu uimire și teamă splendoarea maiestății lui Isus și norul care-i acoperea și au auzit glasul lui Dumnezeu care spunea cu o măreție înfricoșătoare: “Acesta este Fiul Meu preaiubit; de el să ascultați”.ST 164.3