Binecuvântarea lucrării

Adevărata fericire este găsită numai în a fi bun și a face binele. Cea mai pură și deplină bucurie o simt cei care și-au îndeplinit cu credincioșie datoriile stabilite. Nici o muncă cinstită nu este degradantă. Nedemnă este lenevia, cea care conduce ființele umane să considere drept nimicuri îndatoririle simple ale vieții de zi cu zi. Refuzul de a îndeplini aceste datorii cauzează o deficiență mentală și morală, care într-o zi va fi adânc resimțită. La un moment dat, în viața leneșului, diformitatea sa se va vedea bine conturată. Înregistrarea vieții sale va menționa: “un consumator, dar nu și un producător”.SCT 210.3

Lecții spirituale și folositoare ar trebui învățate din toate domeniile vieții. Cei care ară pământul pot — pe măsură ce-și fac lucrul — studia înțelesul cuvintelor: “Noi suntem ogorul lui Dumnezeu”. În inima omului trebuie semănate semințele adevărului, pentru ca viața să poată da roadele frumoase ale Spiritului Sfânt. Impresionarea minții de către Dumnezeu este făcută pentru a o modela într-o perfectă simetrie. Capacitățile necizelate, atât cele fizice, cât și cele mentale, trebuie antrenate pentru serviciul Stăpânului....SCT 211.1

Hristos le-a încredințat tuturor lucrarea de păstorire. El este Regele slavei și totuși declară: “Fiul lui Dumnezeu nu a venit ca să I se slujească, ci ca să slujească”. El este Maiestatea cerului și totuși a consimțit de bunăvoie să vină pe acest pământ și să facă lucrarea pe care I-a încredințat-o Tatăl Său. El a înnobilat lucrarea. Pentru a ne da nouă un exemplu de sârguință, El a lucrat cu propriile mâini ca tâmplar. De la o vârstă foarte fragedă, El și-a făcut partea în susținerea familiei. El a realizat că este o parte a familiei și a purtat de bunăvoie partea Sa de poveri.SCT 211.2