Capitolul 76 — Însemnul nobleței

În timpul celor trei ani de pregătire, Daniel și tovarășii lui și-au păstrat obiceiurile privitoare la abstinență, loialitatea față de Dumnezeu și o constantă dependență de puterea Lui. Când a venit momentul ca abilitățile și realizările lor să fie testate de către rege, au fost examinați împreună cu alți candidați pentru slujirea regatului. Dar “între toți tinerii aceia nu s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria”. Înțelegerea, priceperea lor ascuțită, limbajul lor precis și ales, cunoștințele lor bogate mărturiseau despre o tărie și o vigoare a puterii lor mintale fără egal. Astfel au stat ei înaintea regelui; și “în toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele, care erau în toată împărăția sa”.SCT 241.1

Dumnezeu onorează întotdeauna pe cei drepți. Cei mai promițători tineri din toate țările supuse în cursul cuceririlor au fost adunați în Babilon și totuși, printre toți aceștia, tinerii evrei nu aveau rivali. Statura dreaptă, pasul ferm și elastic, înfățișarea senină, simțurile netulburate, respirația neîntinată de aburii alcoolului; toate acestea erau însemnul nobleței cu care natura îi onorează pe cei ce se supun legilor sale.SCT 241.2