În armonie cu muzicienii cerului

Când ființele omenești cântă cu spirit, cu pricepere, cântăreții cerești își iau strunele și se alătură în cântarea de mulțumire. Acela care a revărsat asupra noastră toate darurile care ne fac să fim împreună-lucrători cu Dumnezeu așteaptă ca servii Săi să-și cultive vocile, așa încât să poată vorbi și cânta într-un fel pe care toți îl pot înțelege. Nu este necesar să cântăm tare, ci să intonăm clar, să pronunțăm corect și să ne exprimăm pe înțelesul tuturor. Toți să-și ia timp pentru a-și cultiva vocea, așa încât să-I cântăm laudă lui Dumnezeu în tonuri clare, plăcute, nu cu asprime și țipete, care supără urechea. Capacitatea de a cânta este darul lui Dumnezeu; să fie dar folosită spre slava Lui.SCT 294.1

La adunările ce se țin, să fie alese câteva persoane care să susțină serviciul de cântare. Și cântarea să fie însoțită de instrumente muzicale folosite cu iscusință. Nu trebuie să ne opunem folosirii muzicii instrumentale în lucrarea noastră. Aceasta parte a serviciului trebuie să fie condusă cu grijă, deoarece este o laudă adusă lui Dumnezeu prin cântare.SCT 294.2

Cântarea nu trebuie să fie întotdeauna rostită de câțiva. Cât de des cu putință, întrega adunare să participe. — Testimonies for the Church 9:143, 144.SCT 294.3

*****