Viața sfințită

Să facem din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu studiul nostru, aducând principiile sale sfinte în viața noastră. Să umblăm înaintea lui Dumnezeu cu blândețe și umilință, corectând zilnic greșelile pe care le facem. Să nu fim mândri și egoiști și să nu ne separăm sufletul de Dumnezeu. Să nu cultivați un sentiment de supremație, crezându-vă mai buni ca alții. “Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” Pacea și odihna vor fi cu voi, dacă vă aduceți voința în subordonare față de voința lui Hristos. Atunci dragostea lui Hristos va conduce inima, aducând în captivitate față de Mântuitor izvoarele secrete al acțiunii. Temperamentul repezit și ușuratic va fi domolit și atenuat prin revărsarea uleiului harului lui Hristos. Sentimentul că păcatele îți sunt iertate îți va aduce pacea ce depășește orice pricepere. Discordia va dispărea. Cel ce găsea cusur celor din jurul său va vedea că greșeli mult mai mari există în propriul său caracter.SCT 73.2

Aceștia sunt cei ce ascultă adevărul și sunt convinși că au trăit în opoziție cu Hristos. Ei sunt condamnați și se căiesc de păcatele lor. Bizuindu-se pe meritele lui Hristos, exercitând adevărata credință în El, ei primesc iertare pentru aceste păcate. Când încetează să mai facă rău și învață să facă bine, ei cresc în har și cunoștință. Ei văd că trebuie să se sacrifice ca să se îndepărteze de lume și, cântărind prețul, consideră totul ca o pierdere care poate fi recuperată prin Hristos. Ei s-au înrolat în armata lui Hristos. Câmpul de bătălie este înaintea lor și ei intră în el plini de curaj și cu veselie, luptând contra înclinațiilor lor naturale și a dorințelor egoiste, aducându-și voința în subordonare față de Hristos. Ei Îl caută zilnic pe Domnul pentru favoarea de a I se supune fiind astfel întăriți și ajutați. Aceasta este adevărata convertire. În umilință și dependență adevărată, cel ce a primit o inimă nouă se bizuie pe ajutorul lui Hristos. El descoperă în viața sa roadele îndreptățirii. Odată el s-a iubit pe sine. Plăcerile lumești au fost plăcerea lui! Acum idolul său a fost detronat și Dumnezeu a devenit ținta supremă. Păcatele pe care odată le-a iubit, acum le urăște. Cu hotărâre și fermitate, el își urmează drumul pe cărarea sfințeniei. — The Youth's Instructor, 26 septembrie, 1901.SCT 73.3

*****