Capitolul 31 — Unirea cu Hristos

O unire cu Hristos prin trăirea credinței este durabilă; orice altă legătură trebuie să piară. Hristos mai întâi ne-a ales pe noi, plătind un preț infinit pentru răscumpărarea noastră, și un credincios adevărat Îl alege pe Hristos ca primul, ultimul și cel mai bun în orice. Dar această legătură ne costă ceva. Este o legătură a dependenței totale, în care trebuie să intre o ființă mândră. Toți cei ce formează această legătură trebuie să-și simtă nevoia de sângele ispășitor al lui Hristos. Trebuie să experimenteze o schimbare a inimii. Trebuie să-și subordoneze voința lor voinței lui Dumnezeu. Va fi o încleștare cu obstacole din exterior și din interior. Va fi o lucrare dureroasă de detașare de ce a fost, dar și una de atașare. Păcatul în toate formele sale — mândria, egoismul, vanitatea, caracterul lumesc — trebuie biruit dacă vrem să intrăm în comuniune cu Hristos. Motivul pentru care mulți consideră că viața creștină este deplorabil de grea, pentru care sunt atât de nestatornici, de schimbători, este că ei încearcă să se atașeze de Hristos, fără să se desprindă în prealabil de acești idoli pe care-i nutresc.SCT 118.1

După ce unirea cu Hristos s-a format, poate fi păstrată numai prin rugăciuni stăruitoare și eforturi neobosite. Trebuie să rezistăm, să negăm și să cucerim eul. Prin harul lui Hristos, prin curaj, credință și vigilență, putem câștiga victoria. — Testimonies for the Church 5:231.SCT 118.2