Capitolul 33 — Asemănarea cu lumea

Cei ce merg pe calea îngustă vorbesc despre bucuria și fericirea pe care le vor avea la sfârșitul călătoriei. Chipurile lor sunt adesea triste și totuși deseori strălucesc de o bucurie sfântă, sacră. Ei nu se îmbracă la fel ca cei de pe calea cea largă, nu vorbesc ca ei și nu se comportă ca ei. Lor le-a fost dat un model. Un Om al durerii și obișnuit cu suferința le-a deschis o cale, pe care a parcurs-o El Însuși. Urmașii Lui văd urmele pașilor Săi și sunt îmbărbătați și alinați. El a trecut pe acolo în siguranță și ei pot face la fel, dacă vor urma pașii Săi.SCT 126.1