Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Cugetări de pe Muntele Fericirilor

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "undefined".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First

    “Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă.” — Matei 5, 7.

    Inima omului este rece din fire, întunecată și lipsită de iubire. Ori de câte ori cineva dă pe față un spirit de milă și iertare, nu face aceasta de la sine, ci prin influența Duhului lui Dumnezeu, care planează asupra inimii sale. “Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit mai întâi.” (1 Ioan 4, 19.)CMF 21.3

    Dumnezeu este izvorul oricărei îndurări. Numele Lui este “îndurător și milostiv”. (Exod 34, 6.) El nu Se poartă față de noi după cum merităm. Nici nu întreabă dacă suntem vrednici de iubirea Lui, ci revarsă asupra noastră bogățiile iubirii Sale, pentru ca să ne facă vrednici. El nu este răzbunător. Nu caută să pedepsească, ci să răscumpere. Însăși asprimea pe care El o manifestă prin providența Sa este manifestată pentru mântuirea celui abătut. El dorește din toată inima să ușureze vaiurile oamenilor și să pună balsamul Său pe rănile lor. Este adevărat că Dumnezeu “nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat” (Exod 34, 7), dar îi va îndepărta vinovăția.CMF 22.1

    Cei milostivi sunt “părtași de fire dumnezeiască” și prin ei se exprimă iubirea plină de compătimire a lui Dumnezeu. Toți aceia ale căror inimi sunt unite cu inima Iubirii Nemărginite vor căuta să îndrepte și nu să osândească. Hristos, locuind în suflet, este un izvor care nu seacă niciodată. Oriunde locuiește El, va fi belșug de binefacere.CMF 22.2

    La strigătul celor rătăciți, la strigătul victimelor naufragiate din cauza lipsei și păcatului, creștinul nu întreabă: Merită ei oare? ci: Cum pot să le vin în ajutor? În cei mai înrăiți, în cei mai decăzuți, el vede suflete pentru care Hristos a murit, ca să le mântuiască și pentru care Isus le-a încredințat copiilor Săi slujba împăcării.CMF 22.3

    Milostivi sunt aceia care dau dovadă de împreună simțire cu cei sărmani, suferinzi și apăsați. Iov spune: “Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor și pe orfanul lipsit de sprijin. Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. Mă îmbrăcam cu dreptate și-i slujeam de îmbrăcăminte; neprihănirea îmi era manta și turban. Orbului îi eram ochi și șchiopului picior. Celor nenorociți le eram tată și cercetam pricina celui necunoscut.” (Iov 29, 12-16.)CMF 22.4

    Există mulți oameni pentru care viața este o luptă plină de chin. Aceștia își dau seama de lipsurile lor și sunt nenorociți și neîncrezători; ei își închipuie că n-au nici un motiv să fie recunoscători. Cuvinte amabile, priviri pline de iubire, cuvinte de prețuire ar fi pentru mulți dintre acești luptători singuratici ca un pahar de apă rece pentru un suflet însetat. Un cuvânt de simpatie, o faptă de amabilitate ar ridica poverile care apasă greu pe umerii istoviți. Și fiecare cuvânt sau faptă de amabilitate dezinteresată este o expresie a iubirii lui Hristos pentru omenirea pierdută.CMF 23.1

    Cel milostiv “va căpăta îndurare”, “sufletul binefăcător va fi săturat și cel ce udă pe alții va fi udat și el”. (Proverbe 11, 25.) Omul milos are parte de pace dulce, iar cel ce slujește cu dezinteres binele altora, va avea o mulțumire binecuvântată în viață. Duhul Sfânt, care rămâne în suflet și este învederat în viață, va îndulci inimile aspre și va da naștere la simpatie și duioșie. Veți secera ceea ce ați semănat. “Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac.... Domnul îl păzește și-l ține în viață. El este fericit pe pământ și nu-l lași la bunul plac al vrăjmașilor lui. Domnul îl sprijine când este pe patul de suferință; îi ușurează durerile în toate bolile lui.” (Psalmii 41, 1-3.)CMF 23.2

    Cel ce își predă viața lui Dumnezeu, în servire pentru copiii Săi, este legat de Acela care are toate resursele universului, la porunca Sa. Viața sa este legată de viața lui Dumnezeu prin lanțul de aur al făgăduințelor neschimbătoare. Domnul nu-l va lăsa în ceasul suferinței și al strâmtorării. “Și Dumnezeul meu are să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos.” (Filipeni 4, 19.) Și, în ceasul strâmtorării finale, cel milostiv va afla scăparea în harul Mântuitorului plin de îndurare și va fi primit în locașurile veșnice.CMF 24.1