Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Cugetări de pe Muntele Fericirilor

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "undefined".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First

    “Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” — Matei 5, 8.

    Iudeii erau așa de grijulii în ce privește curăția ceremonială, încât orânduirile lor erau extrem de împovărătoare. Mintea lor era ocupată cu reguli și restricții și, de teama de a nu se mânji pe dinafară, nu observau murdăria pe care egoismul și răutatea le-o lăsau în suflet.CMF 24.2

    Isus nu pomenește despre această curăție ceremonială ca fiind una dintre condițiile de a intra în Împărăția Sa, ci scoate în evidență nevoia de curăție a inimii. Înțelepciunea care vine de sus este “mai întâi curată”. (Iacov 3, 17.) În cetatea lui Dumnezeu, nu va intra nimic care este mânjit. Toți aceia care vor locui acolo trebuie să ajungă să aibă aici o inimă curată. În acela care învață de la Domnul Isus se va arăta un dezgust crescând pentru o purtare neîngrijită, pentru cuvinte necuviincioase și pentru cugete murdare. Când Hristos locuiește în inimă, va fi curăție și noblețe atât în cugete, cât și în fapte.CMF 24.3

    Însă cuvintele lui Isus, “Ferice de cei cu inima curată”, au un înțeles mai adânc, referindu-se nu numai la curăție în sensul în care o înțelege lumea, adică de a fi neatins de senzualitate sau poftă, ci și la faptul că trebuie să aibă un suflet curat; să fie neatins de mândrie și egoism; umil, dezinteresat și la fel ca un copil.CMF 25.1

    Numai cei care se aseamănă se pot prețui unii pe alții. Dacă nu primiți în însăși viața voastră principiul iubirii pline de sacrificiu de sine, care este principiul caracterului Său, nu Îl puteți cunoaște pe Dumnezeu. Inima care este amăgită de Satana Îl socotește pe Dumnezeu o ființă tiranică, neînduplecată; însușirile egoiste ale firii omenești, chiar ale lui Satana, sunt atribuite Creatorului plin de iubire. “Ți-ai închipuit”, zice El, “că Eu sunt ca tine.” (Psalmii 50, 21.) Purtarea Sa cu oamenii este răstălmăcită ca fiind expresia unei naturi arbitrare, răzbunătoare. Tot așa și Biblia, tezaurul bogățiilor harului Său. Slava adevărurilor ei, care sunt tot așa de înalte ca și cerul și cuprind veșnicia, nu este înțeleasă. Pentru cea mai mare parte a omenirii, Hristos Însuși este “ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat” și nu văd în El “nici o frumusețe” care “să atragă privirile” (Isaia 53, 2.) Când Isus era printre oameni, ca descoperire a lui Dumnezeu în fire omenească, fariseii și cărturarii I-au spus în față: “Ești Samaritean și că ai drac.” (Ioan 8, 48.) Până și ucenicii erau așa de orbiți de egoismul inimilor lor, încât nu puteau să-L înțeleagă pe Acela care venise să le arate iubirea Tatălui. Acesta este motivul pentru care Isus umbla în singurătate, neînțeles de oameni. Numai în ceruri era El înțeles pe deplin.CMF 25.2

    Când va veni Hristos în slava Sa, nelegiuiții nu vor putea să-L privească. Lumina prezenței Sale, care este viață pentru cei care Îl iubesc, este moarte pentru cei nelegiuiți. Așteptarea venirii Sale este pentru ei “o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui foc”. (Evrei 10, 27.) Când se va arăta El, ei se vor ruga să fie ascunși de la fața Aceluia care a venit să-i răscumpere.CMF 26.1

    Dar pentru inimile care au ajuns să fie curățite prin prezența Duhului Sfânt, lucrurile stau cu totul altfel. Aceștia pot să-L cunoască pe Dumnezeu. Moise a fost ascuns în crăpătura stâncii când i s-a descoperit slava lui Dumnezeu; tot așa, numai când suntem ascunși în Hristos putem să vedem iubirea lui Dumnezeu.CMF 26.2

    “Cine iubește curăția inimii și are bunăvoința pe buze este prieten cu împăratul.” (Proverbe 22, 11.) Prin credință, noi Îl vedem aici și acum. În experiența vieții noastre de toate zilele, putem să vedem bunătatea și milostivirea Sa în manifestarea purtării Sale de grijă. Îl recunoaștem în caracterul Fiului Său. Spiritul Sfânt ia adevărul cu privire la Dumnezeu și la Acela pe care L-a trimis El și îl dezvăluie priceperii și inimii. Cei curați cu inima Îl văd pe Dumnezeu într-o nouă și duioasă legătură, ca Răscumpărător al lor; și, când văd curăția și frumusețea caracterului Său, doresc să reflecte chipul Său. Ei Îl văd ca Tată, care dorește din toată inima să cuprindă în brațele Sale un fiu care se întoarce, și inima lor este plină de o bucurie negrăită și de slavă.CMF 26.3

    Cei curați cu inima Îl văd pe Dumnezeu în lucrările mâinilor Sale, în lucrurile frumoase care se află în universul acesta. În Cuvântul Său, ei citesc în rânduri clare descoperirea îndurării Sale, bunătatea Sa și harul Său. Adevărurile care sunt ascunse de cei înțelepți și pricepuți sunt descoperite copiilor. Frumusețea și valoarea adevărurilor, care sunt ascunse de cei înțelepți în felul lumii, sunt desfășurate fără încetare înaintea acelora care au o dorință încrezătoare, copilărească, de a cunoaște și de a face voia lui Dumnezeu. Noi înțelegem adevărul atunci când noi înșine ajungem părtași de fire dumnezeiască.CMF 26.4

    Cei curați cu inima trăiesc ca și cum s-ar afla chiar în prezența lui Dumnezeu, în timpul, pe care El li-l îngăduie în lumea aceasta și Îl vor vedea față în față în viața viitoare, nemuritoare, așa cum Îl vedea și Adam când umbla și vorbea cu Dumnezeu în Eden. “Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci vom vedea față în față.” (1 Corinteni 13, 12.)CMF 27.1