“Împacă-te cu fratele tău.” — Matei 5, 24.

Iubirea lui Dumnezeu este ceva cu mult mai presus decât o simplă negație; ea este un principiu pozitiv și activ, un izvor de viață, curgând mereu spre binecuvântarea altora. Dacă iubirea lui Hristos locuiește în noi, nu numai că nu vom fi stăpâniți de vreun simțământ de ură față de semenii noștri, dar vom căuta pe orice cale să arătăm iubire față de ei.CMF 58.1

Isus zicea: “Așa că, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul!” Darurile aduse ca jertfă exprimau credința că, prin Hristos, dăruitorul se făcea părtaș al harului și iubirii lui Dumnezeu. Dar, pentru acela care își exprimă credința în iubirea iertătoare a lui Dumnezeu, în timp ce se lasă condus de un spirit lipsit de iubire, totul nu e decât o simplă amăgire.CMF 58.2

Atunci când cineva, care mărturisește că Îi servește lui Dumnezeu, îi face rău sau îl vatămă pe un frate, el reprezintă în mod fals caracterul lui Dumnezeu față de acel frate dar răul trebuie să fie mărturisit, iar el trebuie să-l recunoască drept păcat, pentru ca să fie în armonie cu Dumnezeu. Poate că fratele nostru ne-a făcut un rău mai mare decât i-am făcut noi, dar aceasta nu micșorează cu nimic răspunderea noastră. Dacă atunci când venim înaintea lui Dumnezeu ne aducem aminte că cineva are ceva împotriva noastră, trebuie să lăsăm darul nostru de rugăciune, de mulțumire, darul de bunăvoie, și să mergem la fratele cu care suntem dezbinați, să ne mărturisim păcatul cu umilință și să-i cerem iertare.CMF 58.3

Dacă am păgubit sau insultat pe fratele nostru, în vreun mod oarecare, trebuie să-l despăgubim. Dacă am adus mărturie mincinoasă fără să știm, dacă i-am răstălmăcit cuvintele, dacă i-am păgubit influența în vreun fel, trebuie să mergem la cel cu care am vorbit despre el și să ne retragem toate cuvintele injurioase.CMF 59.1

Dacă neînțelegerile dintre frați n-ar fi fost descoperite înaintea altora, ci ar fi fost rezolvate între ei, în spiritul iubirii creștine, cât rău s-ar fi putut evita! Câte rădăcini de amărăciune, prin care mulți au fost pătați, ar fi fost nimicite și cât de strânse și duioase ar fi fost legăturile dintre urmașii lui Hristos, uniți în iubirea Sa!CMF 59.2