Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Cugetări de pe Muntele Fericirilor

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First

    “Iubiți pe vrăjmașii voștri.” — Matei 5, 44.

    Învățătura Mântuitorului: “Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău” a fost un cuvânt greu pentru iudeii răzbunători, care au murmurat împotriva Lui, între ei. Dar Isus a făcut o declarație și mai tare:CMF 73.2

    “Ați auzit că s-a zis: ‘Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău’”. Dar Eu vă spun: “Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce blesteamă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri”.CMF 73.3

    Acesta era spiritul Legii pe care rabinii o răstălmăciseră, făcând din ea un șir de îndatoriri reci și aspre. Ei se socoteau a fi mai buni decât ceilalți oameni și având dreptul la deosebita favoare a lui Dumnezeu, în virtutea nașterii lor ca israeliți; dar Isus le-a îndreptat mintea spre spiritul iubirii iertătoare, ca fiind dovada evidentă că ei nu erau însuflețiți de motive mai nobile decât vameșii și păcătoșii pe care îi disprețuiau.CMF 73.4

    El le-a arătat apoi ascultătorilor Săi pe Conducătorul universului, cu numele nou de “Tatăl nostru”. Isus dorea să-i facă să înțeleagă cu câtă compătimire suspină inima lui Dumnezeu după ei. El îi învăța că Dumnezeu poartă de grijă fiecărui suflet pierdut; că așa “cum se îndură un tată de copiii lui, așa se îndură Domnul de cei ce se tem de El”. (Psalmii 103, 13.) O astfel de concepție despre Dumnezeu n-a fost dată niciodată lumii de nici o altă religie, în afară de cea din Biblie. Păgânismul îi învață pe oameni să privească Ființa Supremă ca fiind ceva de temut, nicidecum de iubit, o zeitate dușmănoasă, care trebuie să fie îmblânzită prin sacrificii, nicidecum un Părinte care revarsă asupra copiilor Săi darul iubirii Sale. Chiar poporul Israel ajunsese așa de orb față de prețioasa învățătură a profeților cu privire la Dumnezeu, încât această descoperire a iubirii Sale părintești era un subiect original, un nou dar făcut lumii.CMF 74.1

    Iudeii susțineau că Dumnezeu îi iubește numai pe aceia care Îi slujesc — după părerea lor, pe aceia care împlinesc pretențiile rabinilor — iar toți ceilalți oameni zac sub osânda și sub blestemul Lui. Nu așa, zicea Isus; ci toată lumea — atât cel rău, cât și cel bun — stă în lumina strălucitoare a iubirii Sale. Voi trebuie să învățați adevărul acesta chiar din natură; pentru că Dumnezeu “face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie și peste cei drepți și peste cei nedrepți”.CMF 74.2

    Pământul produce, an după an, bunătățile sale și își continuă mișcarea de rotație în jurul soarelui, nu pentru că ar avea în sine o putere. Mâna lui Dumnezeu călăuzește planetele și le poartă de grijă în mersul lor ordonat prin Cosmos. Tot prin puterea Sa, vara și iarna, timpul semănatului și timpul seceratului, ziua și noaptea urmează una alteia într-o succesiune ordonată. Prin Cuvântul Său, cresc plantele, apar frunzele, înfloresc florile. Orice lucru bun, pe care îl avem, fiecare rază de soare și picătură de ploaie, fiecare bucată de pâine, fiecare clipă de viață, toate sunt un dar al iubirii.CMF 74.3

    Tatăl nostru cel ceresc a avut milă de noi chiar atunci când eram lipsiți și aveam un caracter neplăcut, fiind “vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții.” “Dar când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui.” (Tit 3, 3-5.) Iubirea Sa, o dată primită în inimă, ne va face amabili și iubitori nu numai față de aceia care ne plac, ci și față de oamenii cei mai greșiți, cei mai decăzuți și cei mai păcătoși.CMF 75.1

    Numai aceia care sunt părtași de fire dumnezeiască sunt copii ai lui Dumnezeu. Nici clasa socială, nici nașterea, nici naționalitatea, nici vreun privilegiu religios nu pot fi o dovadă că suntem membri ai familiei lui Dumnezeu; ci adevărata dovadă este iubirea, — o iubire care îmbrățișează întreaga omenire. Chiar păcătoșii ale căror inimi nu sunt cu totul închise față de Duhul lui Dumnezeu vor răspunde la bunătate; așa cum sunt gata să arate ură pentru ură, vor fi gata să dea pe față și iubire pentru iubire. Dar numai Duhul lui Dumnezeu răspunde cu iubire la ură. Să fii amabil față de cel nemulțumitor și față de cel rău, să faci binele fără să nădăjduiești că vei fi răsplătit este deviza casei regale cerești, semnul sigur prin care copiii Celui Prea Înalt își descoperă poziția lor înaltă.CMF 75.2