“Sfințească-se Numele Tău.” — Matei 6, 9.

A sfinți Numele Domnului înseamnă ca toate cuvintele pe care le spunem despre Ființa Supremă să fie rostite cu respect. “Numele Lui este sfânt și înfricoșat.” (Psalmii 111, 9.) Nu trebuie ca în vreun chip oarecare să tratăm cu ușurință titlurile sau denumirile Divinității. Prin rugăciune, intrăm în camera de audiență a Celui Prea Înalt; de aceea, trebuie să venim înaintea Lui plini de o teamă sfântă. Îngerii își acoperă fața când stau înaintea Sa. Heruvimii și serafimii sfinți și strălucitori se apropie de tronul Său plini de un respect solemn. Cu cât mai mult noi, niște ființe mărginite și păcătoase, ar trebui să venim într-un mod respectuos înaintea Domnului, Creatorul nostru!CMF 106.2

Dar a sfinți Numele Domnului înseamnă și mai mult. Se poate ca și noi, asemenea iudeilor de pe vremea Domnului, să dăm dovadă de cel mai mare respect pentru Dumnezeu, atât cât pot vedea alții, și totuși să profanăm continuu Numele Său. “Numele Domnului” este “plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie”, “care iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul.” (Exod 34, 5-7.) Despre biserica Domnului Hristos stă scris: “Și iată cum Îl vor numi: ‘Domnul, Neprihănirea noastră.’” (Ieremia 33, 16.) Numele acesta este dat fiecărui urmaș al Domnului Hristos. Este moștenirea copilului lui Dumnezeu. Membrii familiei sunt numiți cu numele Tatălui lor. Profetul Ieremia, în timpul strâmtorării și dureroasei apăsări a lui Israel, se ruga astfel: “Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi.” (Ieremia 14, 9.)CMF 106.3

Acest Nume este sfințit de îngerii din ceruri, de locuitorii lumilor necăzute. Când te rogi: “Sfințească-se Numele Tău”, tu ceri ca El să poată fi sfințit în lumea aceasta, sfințit în tine însuți. Dumnezeu te-a recunoscut înaintea oamenilor și înaintea îngerilor, ca fiind un copil al Său. Roagă-te să nu aduci nici o dezonoare frumosului nume pe care-L porți. (Iacov 2, 7.) Dumnezeu te trimite în lume ca reprezentant al Său. În fiecare faptă a vieții tale, trebuie să se dea pe față Numele lui Dumnezeu. Această cerere te obligă să ai caracterul Lui. Nu poți să sfințești Numele Lui, nu poți să-L reprezinți în fața lumii, decât dacă, prin viața și caracterul tău, reprezinți însăși viața și caracterul lui Dumnezeu. Poți face aceasta numai dacă primești harul și neprihănirea Domnului Hristos.CMF 107.1