“Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.” — Matei 7, 7.

Pentru a nu da prilej neîncrederii, neînțelegerii sau unor interpretări greșite ale Cuvântului Său, Domnul repetă o întreită făgăduință. El dorește ca aceia care Îl caută pe Dumnezeu să creadă în El, care este în stare să le dea toate cele necesare. De aceea, adaugă: “Căci orișicine cere capătă; cine caută găsește și celui ce bate i se deschide”.CMF 130.1

Domnul nu pune nici o altă condiție decât aceea de a flămânzi după harul Său și iubirea Sa. “Cereți”. Cererea arată că îți dai seama de nevoia ta; și, dacă ceri în credință, vei primi. Domnul a dat asigurări cu privire la Cuvântul Său și deci acesta nu poate da greș. Dacă vii cu adevărată pocăință, nu ar trebui să ai simțământul că ar fi o îndrăzneală din partea ta să ceri ceea ce a făgăduit Domnul. Atunci când ceri binecuvântările de care ai nevoie pentru desăvârșirea unui caracter după voia lui Hristos, Domnul te asigură că ceri conform unei promisiuni care este aprobată. Dacă simți și știi că ești păcătos, este destul de justificat să ceri iertarea și mila Sa. Condiția în baza căreia poți veni la Dumnezeu nu este aceea de a fi sfânt, ci aceea de a-L ruga pe El să te curețe de orice păcat și întinăciune. Argumentul pe care-l putem invoca acum și oricând este marea noastră nevoie, starea noastră cu totul lipsită de ajutor, care face din El și din puterea Sa mântuitoare o necesitate pentru noi.CMF 130.2

“Căutați”. Să nu dorim numai binecuvântările Sale, ci pe El, personal. “Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei avea pace.” (Iov 22, 21.) Caută și vei găsi. Dumnezeu te caută și orice dorință pe care o simți de a veni la El se datorește Spiritului Său, care te îndeamnă. Ascultă de acest îndemn. Hristos mijlocește pentru cel ispitit, rătăcit și lipsit de credință. El caută să te aducă în tovărășia Sa. “Dacă Îl vei căuta, Îl vei găsi.” (1 Cronici 28, 9.)CMF 131.1

“Bateți”. Noi venim la Dumnezeu printr-o invitație specială și El așteaptă să ne ureze bun venit în camera Sa de audiență. Primii ucenici care L-au urmat pe Domnul nu erau mulțumiți cu o convorbire grăbită în timp ce mergeau; ei L-au întrebat: “Rabi, unde locuiești? ... S-au dus și au văzut unde locuia și în ziua aceea au rămas la El.” (Ioan 1, 38-39.) Tot așa putem și noi să fim admiși în cea mai strânsă intimitate și legătură cu Dumnezeu. “Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt se odihnește la umbra Celui Atotputernic.” (Psalmii 91, 1.) Fie ca aceia care doresc binecuvântarea lui Dumnezeu să bată și să aștepte la ușa harului cu deplină asigurare, zicând: “Pentru că Tu, o, Doamne! ai zis: ‘Cine cere, capătă, cine caută, găsește; celui ce bate, i se va deschide’.”CMF 131.2

Isus privea la cei adunați să asculte cuvintele Sale și dorea din toată inima ca mulțimea aceea numeroasă să prețuiască harul și bunătatea lui Dumnezeu. Ca să ilustreze nevoia lor și bunăvoința lui Dumnezeu de a dărui, El le înfățișează un copil înfometat, care cere pâine de la tatăl său pământesc. “Cine este tatăl acela dintre voi”, zice El, “care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră?” El face apel la iubirea duioasă și firească a părintelui față de copilul său și adaugă: “Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer”. Nici un om cu inimă de tată nu îi va întoarce spatele fiului său flămând, care cere pâine. Oare l-ar crede cineva în stare să glumească cu copilul său, să-i trezească dorințele numai cu scopul de a-l dezamăgi? Să-i promită că îi dă mâncare bună și hrănitoare și apoi să-i dea o piatră? Și ar îndrăzni oare cineva să-L dezonoreze pe Dumnezeu, închipuindu-și că El n-ar răspunde la apelurile copiilor Săi?CMF 131.3

“Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer.” (Luca 11, 13.) Duhul Sfânt, locțiitorul Său, este cel mai mare dintre toate darurile. Toate “lucrurile bune” sunt cuprinse în acest dar. Nici Creatorul nu ne poate da altceva mai mare sau mai bun. Când Îl rugăm fierbinte pe Domnul să aibă milă de noi în strâmtorare și să ne călăuzească prin Duhul Său cel Sfânt, El nu ne va lăsa niciodată fără răspuns. Este cu putință ca un părinte să se întoarcă de la copilul său flămând, dar Dumnezeu nu poate lepăda niciodată strigătul unei inimi lipsite, care tânjește după El. Cu ce duioșie minunată și-a descris El iubirea! Iată solia izvorâtă din inima Tatălui pentru aceia care, în zilele de întuneric, cred că Dumnezeu nu ia seama la ei: “Sionul zicea: ‘M-a părăsit Domnul și m-a uitat Domnul!’ Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, Eu nu te voi uita cu nici un chip. Iată că te-am săpat pe mâinile mele.” (Isaia 49, 14-16.)CMF 132.1

Fiecare făgăduință din Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă un subiect de rugăciune, prezentând garanția lui Iehova ca asigurare pentru noi. Este privilegiul nostru să-I cerem, prin Isus, orice binecuvântare de care avem nevoie. Putem să-I spunem Domnului, cu simplitatea unui copil, chiar lucrul de care avem nevoie. Putem să-I aducem la cunoștință toate nevoile noastre vremelnice, cerându-I atât pâine și îmbrăcăminte, cât și pâinea vieții și haina neprihănirii lui Hristos. Tatăl tău ceresc știe că ai nevoie de toate lucrurile acestea și ești invitat să I le ceri. În numele Domnului Isus, poate fi primit orice dar bun. Dumnezeu va onora acest Nume și va împlini trebuințele tale din bogățiile dărniciei Sale.CMF 133.1

Dar să nu uiți că, dacă vii înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unui Tată, recunoști că ești un fiu al Său. Nu trebuie numai să te încrezi în bunătatea Sa, dar și să te supui voinței Sale în toate, știind că iubirea Sa este neschimbătoare. Tu trebuie să te consacri lucrării Sale. Isus a dat făgăduința: “Cereți și veți căpăta” (Ioan 16, 24) numai acelora pe care El i-a îndemnat să caute mai întâi Împărăția cerurilor și neprihănirea Lui.CMF 133.2

Darurile Aceluia care are toată puterea în cer și pe pământ sunt puse la îndemâna copiilor lui Dumnezeu. Daruri atât de prețioase, deoarece ne vin prin jertfa nespus de mare a sângelui Mântuitorului; daruri care vor satisface dorul cel mai profund al inimii omenești; daruri care dăinuiesc veșnic — vor fi primite și gustate cu bucurie de toți aceia care vin la Dumnezeu ca niște copilași. Însușește-ți făgăduințele lui Dumnezeu, pune-le înaintea Lui ca fiind propriul Său cuvânt și atunci vei avea o bucurie deplină.CMF 133.3