Capitolul 62 — Eșecul studierii Cuvântului lui Dumnezeu

Ceea ce, în consiliile cerești, Tatăl și Fiul au hotărât că este esențial pentru mântuirea omului este clar prezentat în Sfintele Scripturi. Infinitele adevăruri ale mântuirii sunt prezentate atât de lămurit, încât e imposibil ca ființele limitate, cum suntem noi, care doresc să le cunoască, să nu le poată înțelege. Revelații divine au fost făcute pentru instruirea noastră în neprihănire, pentru a-L putea slăvi pe Dumnezeu și a-i ajuta pe semeni.SP 438.1

Aceste adevăruri se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu — standardul prin care noi trebuie să discernem între bine și rău. Ascultarea de acest Cuvânt este cel mai bun scut pentru tineri împotriva ispitelor la care sunt expuși în timp ce primesc o educație. Din acest Cuvânt, ei învață cum să-L onoreze pe Dumnezeu și cum să fie credincioși față de omenire, îndeplinindu-și voios datoria, înfruntând încercările aduse de fiecare zi și purtându-și curajos poverile.SP 438.2

Hristos, Marele Învățător, încerca să distragă atenția oamenilor de la contemplarea celor pământești, pentru a-i învăța lucruri cerești. Dacă învățătorii din zilele Lui ar fi fost dispuși să învețe de la El, dacă s-ar fi unit cu El în semănarea în lume a semințelor adevărului, lumea de azi ar fi fost cu mult diferită de ceea ce este. Dacă fariseii și cărturarii și-ar fi unit forțele cu Mântuitorul, cunoașterea Lui ar fi refăcut chipul moral al lui Dumnezeu în sufletele lor.SP 438.3

Dar liderii din Israel au întors spatele fântânii adevăratei cunoașteri. Ei studiau Scriptura doar pentru a-și argumenta tradițiile și pentru a impune ritualurile lor omenești. Prin interpretarea lor, ei dădeau Scripturilor sensuri pe care Dumnezeu nu le dăduse niciodată. Concepția lor mistică făcea neclar ceea ce Dumnezeu lăsase foarte clar. Ei își disputau aspecte neesențiale și, practic, respingeau cele mai elementare adevăruri. Cuvântul lui Dumnezeu era jefuit de putere, iar duhurile rele lucrau în voința lor.SP 438.4

Cuvintele lui Hristos nu conțin nimic care este neesențial. Predica de pe munte este un exemplu minunat, însă, e atât de simplă, încât și un copil o poate studia fără greș pentru a o înțelege. Muntele fericirilor este un simbol al înălțimii spirituale, la care Isus a fost întotdeauna. Fiecare cuvânt rostit de El venea de la Dumnezeu și El îl spunea cu autoritatea cerului. “Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt Duh și viață” (Ioan 6, 63), afirma El. Învățătura lui Isus este plină de adevăr înălțător și mântuitor, cu care cele mai înalte ambiții și cele mai adânci investigații ale omului nu se pot compara. Isus era conștient de ruina ce pândea omenirea și a venit să mântuiască sufletele prin propria-i neprihănire, aducând asigurarea completei izbăviri.SP 439.1

Din cauza desconsiderării cuvintelor lui Hristos și din cauza trecerii în plan secundar a Cuvântului lui Dumnezeu în educație, necredincioșia și fărădelegea sunt în floare. Lucruri de însemnătate minoră ocupă mintea multora dintre profesorii de azi. Foarte multă tradiție, conținând doar o parte de adevăr, este prezentată în învățătura din școlile lumii. Multe învățături omenești se bazează pe presupunere, și nu pe adevăr. Profesorii de astăzi pot folosi doar abilitatea profesorilor precedenți; și, însă, cu toată importanța deosebită care poate fi atașată cuvintelor acestor mari autori există o incapacitate evidentă de a stabili originea celui mai mare principiu, sursa înțelepciunii infailibile. Există o incertitudine dureroasă, o cercetare constantă, o alergare după siguranța, care poate fi găsită doar în Dumnezeu. Trâmbița mărinimiei umane poate să răsune, dar acesta este un sunet al neîncrederii; el nu este demn de încredere, și nu poate asigura salvarea sufletelor.SP 439.2

Dobândind o cunoaștere lumească, oamenii au crezut că au pus mâna pe o comoară și au lăsat deoparte Biblia, neștiind că ea conține cea mai de preț comoară. Eșecul în studierea și ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu a adus confuzie în lume. Oamenii au părăsit tutela lui Hristos pentru tutela marelui rebel, prințul întunericului. Foc străin a fost amestecat cu focul sacru. Acumularea de lucruri care duc la poftă și ambiții a adus asupra lumii judecata cerului.SP 440.1

Atunci când se află în dificultate, filozofii și oamenii de știință încearcă să dea satisfacție minților, fără a apela la Dumnezeu. Ei vântură propria lor filozofie, referitoare la ceruri și pământ, explicând plăgile, urgiile, epidemiile, cutremurele și foametea, prin presupusa lor știință. Cât privește creațiunea și providența, explicația lor este: “aceasta constituie o lege a naturii.”SP 440.2