Unitate în conducere

În unitate și rugăciune, tatăl și mama trebuie să-și poarte marea responsabilitate a călăuzirii drepte a copiilor lor. Lucrarea de formare a copilului revine mai cu seamă mamei, dar tatăl nu trebuie să fie atât de absorbit de problemele vieții sau de studiul cărților, încât să nu-și poată lua timp pentru a cerceta caracterele și nevoile copiilor săi. El trebuie să ajute la găsirea de căi prin care copiii să fie ocupați cu activități folositoare și plăcute, potrivit diferitelor lor disponibilități.SP 127.4

Tatăl trebuie să aibă o legătură strânsă cu fiii săi, oferindu-le beneficiile experienței lui mai bogate și vorbindu-le atât de simplu și prietenos, încât să-i apropie mult de inima sa. El trebuie să le arate că întotdeauna are în vedere cele mai bune interese ale lor și, totodată, fericirea lor. Ca preot al casei, el este responsabil în fața lui Dumnezeu pentru influența pe care o exercită asupra oricărui membru al familiei.SP 128.1

Mama trebuie să fie conștientă de nevoia ei de călăuzire a Duhului Sfânt, pentru ca ea însăși să aibă o experiență reală, de supunere față de voința Domnului. Prin harul lui Hristos, ea poate fi un educator înțelept, blând și iubitor. Pentru ca ea să-și facă lucrarea așa cum trebuie, este nevoie de talent, pricepere și răbdare. Se cere jertfire de sine și rugăciune stăruitoare. Fiecare mamă trebuie, prin efort perseverent, să-și dea silința, să-și îndeplinească obligațiile, aducându-i pe micuții ei la Isus, pe brațele credinței, spunându-i Lui marea ei nevoie și cerându-I înțelepciune și har. Cu seriozitate, răbdare și curaj, ea trebuie să caute să-și perfecționeze abilitățile pentru a se putea folosi corect de cele mai nobile capacități ale minții în educarea copiilor ei.SP 128.2

Ca niște guvernatori uniți ai regatului căminului, tatăl și mama trebuie să demonstreze bunătate și amabilitate unul față de celălalt. Niciodată comportamentul lor să nu fie în contradicție cu preceptele pe care caută să le impună. Ei trebuie să păstreze puritatea inimii și a trăirii, dacă vor să aibă copii curați. Să-și educe și disciplineze eul, dacă vor să aibă copii supuși și disciplinați; să le așeze în față un exemplu demn de imitat. Dacă vor neglija acest aspect, ce vor răspunde ei atunci când copiii lor vor sta la bara cerului, ca martori ai acestei neglijențe? Ce teribilă va fi pentru ei realizarea pierderii și eșecului propriu, când vor sta în fața Judecătorului întregului pământ!SP 128.3

Una dintre cauzele pentru care azi există atâta rău în lume este aceea că părinții își ocupă mintea cu alte treburi, străine de lucrarea cea mai importantă dintre toate — blânda și răbdătoarea îndrumare a copiilor pe calea Domnului. Părinții trebuie să nu lase nimic să-i rețină, să acorde copiilor lor tot timpul necesar pentru a-i face să înțeleagă ce înseamnă să asculți și să te încrezi pe deplin în Domnul.SP 129.1

Înainte de musafiri, înainte de orice altceva, copiii voștri trebuie să aibă prioritate. Timpul pe care-l petreceți semănând fără rost, Dumnezeu vrea să-l petreceți în educarea copiilor în lucrurile esențiale. Mai degrabă lăsați la o parte haina, pe care o faceți în plus sau desertul extraordinar, pe care vă gândiți să-l gătiți, decât educația copiilor voștri. Lucrarea ce trebuie făcută cu copilul în primii lui ani nu admite neglijență. Nu există perioadă în viața copilului în care disciplina să fie neglijată. Punct cu punct, sfat după sfat, puțin câte puțin, ea trebuie imprimată copilului. Lipsiți-vă copiii de orice altceva, dar nu de învățătura care, urmată cu credincioșie, îi va face membri buni și folositori ai societății și-i va pregăti pentru a deveni cetățeni ai Împărăției cerului.SP 129.2