Grădina inimii

Parabola semănătorului și a seminței conține o adâncă lecție spirituală. Sămânța reprezintă principiile semănate în inimă, iar creșterea ei, dezvoltarea caracterului. Predați această învățătură practic. Copiii pot pregăti pământul și semăna sămânța. Pe timpul lucrului, părintele sau educatorul le poate explica analogia cu grădina inimii, cu semințele bune sau rele care vor fi semănate în ea. Așa cum grădina trebuie pregătită pentru semănat, tot așa și inima trebuie pregătită pentru semănarea seminței adevărului. Pe măsură ce planta crește, analogia între semănatul în grădină și semănatul spiritual poate fi continuată.SP 142.2

Copiii pot fi creștini, având o experiență potrivită vârstei lor. Este tot ceea ce așteaptă Dumnezeu de la ei. Ei au nevoie să fie educați în cele spirituale, iar părinții trebuie să le dea tot concursul pentru ca ei să-și poată forma caractere după asemănarea caracterului lui Hristos.SP 142.3

Mintea este activă în permanență. Ea este deschisă influențelor bune sau rele. Așa cum chipul omului este imprimat de lumina soarelui pe placa fotografică, tot așa gândurile și impresiile sunt imprimate și ele în mintea copilului. Și, fie că sunt lumești, fie că sunt sfinte, ele sunt imprimate aproape fără putința de a mai fi șterse. Atunci când copilul începe să raționeze, mintea este receptivă în cel mai mare grad. De aceea, chiar primele lecții sunt de mare importanță. Aceste lecții au o puternică influență în formarea caracterului. Dacă ele sunt bune și dacă, pe măsura creșterii copilului, sunt urmate cu perseverență și răbdare, destinul pământesc și cel veșnic ale lui vor fi bine asigurate. Iată ce spune Cuvântul Domnului: “Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22, 6.)SP 143.1

Părinți, predați-vă copiii lui Dumnezeu și spuneți-le mereu că sunt ai Lui, că sunt mielușeii turmei lui Hristos, aflați sub supravegherea adevăratului Păstor. Ana l-a închinat pe Samuel Domnului. Și despre el stă scris: “Samuel creștea, Domnul era cu el și n-a lăsat să cadă la pământ nici unul din cuvintele Sale.” (1 Samuel 3, 19.) Cazul acestui profet și judecător în Israel prezintă posibilitățile care stau înaintea unui copil ai căror părinți cooperează cu Dumnezeu, făcându-și lucrarea încredințată lor.SP 143.2

Copiii sunt o moștenire de la Domnul și trebuie pregătiți pentru a-I sluji. Aceasta este lucrarea care apasă asupra părinților și educatorilor cu o forță sacră și, solemnă, lucrare de la care ei nu pot să se sustragă, și pe care nu o pot ignora. Neglijarea acestei lucrări îi clasifică în rândul robilor necredincioși. Dar atunci când sămânța adevărului este semănată de timpuriu în inimă și apoi îngrijită cu atenție, există o răsplată. Hristos conchide astfel parabola: “Și când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerișul”. (Marcu 4, 29.) Când va veni secerișul pământului, vom vedea rezultatul muncii noastre, îi vom vedea pe aceia pentru care am lucrat și ne-am rugat, strânși în hambarul cerului. Și astfel, vom intra în bucuria Domnului când El “va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va bucura.” (Isaia 53, 11.)SP 143.3

Adeseori, mamei i se pare că munca ei este o treabă lipsită de importanță. Lucrarea ei este rareori apreciată. Puține din grijile și poverile ei sunt cunoscute de alții. Zilele ei sunt ocupate de o serie de mici îndatoriri, toate cerând efort răbdător, stăpânire de sine, tact, înțelepciune și dragoste jertfitoare de sine. Și totuși, ea nu se poate lăuda cu ceea ce face, ca fiind o mare realizare. Ea a făcut ca, în cămin, toate să meargă bine. De multe ori, obosită și prost dispusă, ea a încercat totuși să le vorbească blând copiilor, să le întrețină interesul și fericirea și să călăuzească pașii lor micuți pe calea dreaptă, pentru ca apoi să simtă că nu a făcut nimic. Dar nu este așa. Îngerii din cer văd lucrarea mamei și știu poverile și grijile ei zilnice. Numele ei poate să nu fie cunoscut în lume, dar este scris în Cartea Vieții Mielului.SP 144.1