Capitolul 19 — Școli acasă

În vreme ce continuăm să înființăm școlii ale bisericii, va trebui să găsim o soluție și pentru copiii aflați în zone unde nu poate exista o școală. Pe cât posibil, toți copiii noștri trebuie să se bucure de privilegiul unei educații creștine. Pentru aceasta, sunt cazuri când trebuie să înființăm școli de-ale noastre acasă. Ar fi bine dacă mai multe familii vecine s-ar uni și ar angaja un profesor credincios, temător de Dumnezeu, care să le ofere părinților acel ajutor necesar la educarea copiilor lor. Aceasta va fi o mare binecuvântare pentru multe grupe izolate de păzitori ai Sabatului și o inițiativă mult mai plăcută Domnului decât aceea adoptată uneori, de a-i trimite pe copii departe de casă, pentru a frecventa una dintre școlile noastre mari.SP 158.1

Micile noastre grupe de păzitori ai Sabatului trebuie să țină sus lumina înaintea vecinilor lor. Iar copiii pot fi de mare ajutor părinților, după încheierea orelor de clasă. Căminul creștin bine pus la punct, este locul cel mai bun în care tinerii pot primi o educație de la părinți, conform cu porunca Domnului.SP 158.2

Anii gingași ai copilăriei sunt anii de mare responsabilitate pentru tați și mame. Părinții au de îndeplinit o misiune sacră în învățarea copiilor lor să participe la purtarea poverilor gospodăriei, să se mulțumească cu o hrană simplă și cu haine nepretențioase, dar îngrijite. Pretențiile părinților trebuie să fie întotdeauna rezonabile. Bunătatea trebuie manifestată nu printr-o indulgență nesăbuită, ci printr-o înțeleaptă conducere. Părinții trebuie să-i învețe pe copiii lor cu blândețe, fără cicăleală sau vânare de greșeli, căutând să-și lege inima de inima lor prin șnururile de mătase ale iubirii. Cu toții, tați și mame, educatori, frați și surori mai mari, trebuie să devină o forță educatoare, care să promoveze orice interes spiritual și să aducă în cămin și în școala de acasă o atmosferă sănătoasă, care-i va ajuta pe cei mici să crească potrivit voinței Domnului.SP 158.3