Capitolul 20 — Răspunderea noastră

Nimic nu este de o mai mare importanță ca educarea copiilor și a tinerilor noștri. Biserica trebuie să manifeste și să stârnească un profund interes în această lucrare, pentru că acum, mai mult ca oricând, Satana și oștirea lui sunt hotărâți să-i înșele pe tineri sub standardul întunecat, ce conduce spre ruină și moarte.SP 165.1

Dumnezeu a desemnat biserica drept străjer, care să manifeste o grijă geloasă pentru tinerii și copiii ei — o santinelă care să vadă apropierea inamicului și să dea semnalul de avertizare. Dar biserica nu realizează această situație. Ea doarme în post. În acest timp de primejdie, tații și mamele trebuie să se trezească și să lucreze decisiv, altfel mulți dintre tineri vor fi pierduți pentru veșnicie.SP 165.2

Facem eforturi susținute pentru mulțimea de oameni din jurul nostru și avansăm lucrarea în câmpuri străine, dar nimic din acestea nu ne poate scuza pentru neglijarea educării copiilor și a tinerilor noștri. Ei trebuie pregătiți să devină lucrători pentru Dumnezeu. Prin sfat și exemplu, atât părinții, cât și educatorii trebuie să imprime principiile adevărului și dreptății în mintea și inima tinerilor, astfel încât să devină bărbați și femei tari ca și oțelul pentru Dumnezeu și cauza Sa.SP 165.3

Părinții și educatorii nu apreciază măreția lucrării de educare a tinerilor, care le-a fost dată. Experiența copiilor lui Israel a fost consemnată pentru noi, cei “peste care a venit sfârșitul veacurilor”. (1 Corinteni 10, 11.) Ca și în acele vremuri, acum Domnul ar vrea să-și aibă copiii adunați nu în școli în care predomină influențele lumești, ci în școlile noastre, în care Cuvântul lui Dumnezeu constituie temelia educației.SP 166.1

Dacă ar trebui să lucrăm vreodată cu maximă seriozitate, acum este acel moment. Vrăjmașul presează din toate părțile asemenea unui potop. Numai puterea lui Dumnezeu ne poate salva copiii ca să nu fie măturați de valul răului. Răspunderea aflată asupra părinților, educatorilor și a membrilor bisericii — aceea de a-și face partea în cooperarea cu Dumnezeu — este mai mare decât o pot exprima cuvintele.SP 166.2

A-i pregăti pe tineri să devină oșteni adevărați ai Domnului Isus Hristos este cea mai nobilă lucrare care i-a fost încredințată vreodată omului. Numai acei bărbați și femei consacrate, care iubesc copiii și pot vedea în ei suflete ce trebuie salvate pentru Maestru, trebuie aleși ca profesori în școlile noastre. Acei profesori care studiază Cuvântul lui Dumnezeu așa cum trebuie vor fi conștienți de valoarea sufletelor aflate în grija lor și de la ei vor primi copiii o adevărată educație creștină.SP 166.3

În scenele finale ale istoriei acestui pământ, mulți dintre copii și tineri vor uimi lumea prin mărturia lor pentru adevăr, care va fi prezentată de ei cu simplitate, dar cu duh și tărie. Ei au fost învățați temerea de Domnul și inimile lor au fost sensibilizate printr-un studiu atent și plin de rugăciune, al Bibliei. În viitorul apropiat, mulți copii vor fi dăruiți cu Duhul lui Dumnezeu și vor face o lucrare, proclamând adevărul, care, la vremea aceea, nu va putea fi făcută de membrii mai în vârstă ai bisericii.SP 166.4

Domnul va folosi școala bisericii ca un ajutor pentru părinți în educarea și pregătirea copiilor lor, pentru vremea ce ne stă înainte. De aceea, biserica trebuie să ia în serios lucrarea școlară, făcând din ea ceea ce Domnul dorește să fie.SP 167.1

Nu ne putem permite să despărțim pregătirea spirituală de cea intelectuală. Pregătirea intelectuală a copiilor trebuie echilibrată de o cunoaștere a lui Dumnezeu și a căilor Sale. Acest adevăr stă la temelia întregii cunoașteri adevărate. Locul nesfintei rivalități pentru onoarea lumii trebuie să fie luat de cea mai nobilă ambiție a elevilor noștri de a ieși din școală misionari pentru Dumnezeu, educatori care îi vor învăța pe alții ceea ce ei au învățat. Elevii care termină școala cu această țintă vor aduce la Hristos nu numai bărbați și femei, ci și copii și tineri. Ei vor face în lume o lucrare pe care toate puterile răului nu o pot împiedica.SP 167.2

Educatori, trebuie să vă conștientizați atât răspunderile, cât și privilegiile. Vă întrebați, poate: “Cine este destul de capabil pentru această lucrare?” “Harul Meu îți este de-ajuns” (2 Corinteni 12, 9) este asigurarea Marelui Educator. Dacă-L lași pe Isus în afara problemei, fără a căuta ajutorul Său, într-adevăr, misiunea îți este fără speranță. Dar, în înțelepciunea și puterea Lui, poți reuși în chip nobil.SP 167.3