O parabolă

Parabola păstorului cel bun prezintă responsabilitatea fiecărui lucrător și a fiecărui creștin care a acceptat slujba de educator. Oaia rătăcită de staul nu este mânată înapoi prin cuvinte aspre și lovituri, ci cu vorbe blânde, de invitație la întoarcere. Cele nouăzeci și nouă de oi, care nu s-au rătăcit, nu au nevoie de dragostea plină de compasiune a păstorului. El urmărește oaia și mieii care i-au produs cea mai mare neliniște și grijă. El lasă restul turmei și pleacă în căutarea oii pierdute.SP 198.1

Apoi — slavă Domnului pentru acest tablou — păstorul se întoarce cu oaia pierdută în brațe, bucurându-se la fiecare pas. “Bucurați-vă împreună cu mine”, spune el, “căci mi-am găsit oaia care era pierdută” (Luca 15, 6.) Sunt atât de recunoscătoare pentru acest tablou al oii găsite! El nu ne înfățișează un păstor supărat, care se întoarce fără oaie. Aceasta este lecția succesului aducerii înapoi la staul a oilor și mieilor rătăciți, pe care subpăstorii trebuie să o înțeleagă.SP 198.2

Înțelepciunea lui Dumnezeu, puterea și dragostea Lui sunt fără seamăn. Ele sunt asigurarea divină că nici măcar una dintre oile rătăcite nu este ignorată, nici una nu este lăsată fără ajutor. Un lanț de aur — mila și compasiunea puterii divine — este trecut pe după fiecare dintre aceste suflete aflate în pericol.SP 198.3