Adevărata generozitate a dispărut

Oamenii care sunt săraci, în comparație cu alții, sunt de obicei aceia care contribuie în cea mai mare măsură la susținerea cauzei lui Dumnezeu. Ei dăruiesc generos din puținul lor. Ei și-au consolidat impulsurile de generozitate prin acte repetate de dărnicie. Când cheltuielile se apropiau de limitele venitului, atașamentul lor față de bogățiile pământești nu avea nicio șansă de a prinde rădăcină.SA 221.3

Însă mulți, când încep să adune bogății pământești, calculează în cât timp ar putea intra în posesia unei anumite sume. În nerăbdarea lor de a strânge pentru ei înșiși, nu mai reușesc să devină bogați în Dumnezeu.SA 221.4

Actele lor de binefacere nu țin pasul cu ritmul în care acumulează. Pe măsură ce pasiunea pentru bogății crește, ei se atașează de comoara strânsă. Valoarea a ceea ce dețin le întărește dorința de a obține și mai mult, până când unii dintre ei ajung să creadă că zecimea Domnului ar fi o taxă aspră și incorectă. Inspirația a spus: “Când bogățiile sporesc, nu vă lipiți inima de ele.” Dar mulți spun: “Dacă aș fi la fel de bogat ca și cutare, aș aduce multe daruri la vistieria Domnului. Nu aș face nimic altceva cu bogăția mea, ci aș folosi-o exclusiv la înaintarea cauzei lui Dumnezeu.” Dumnezeu i-a pus pe unii dintre aceștia la încercare, oferindu-le bogății, dar împreună cu ele a venit și tentația mai mare, iar ei nu s-au dovedit a fi mai darnici decât atunci când erau săraci. Dorința de înavuțire le-a absorbit mintea și inima și se fac vinovați de idolatrie. — Testimonies for the Church 3:403.SA 221.5

Când sunt săraci, unii oferă cu generozitate din puținul lor, dar pe măsură ce strâng avere, devin zgârciți. Motivul pentru care au atât de puțină credință este acela că nu se adaptează la noile condiții de prosperitate și nu dăruiesc pentru cauza lui Dumnezeu până într-acolo, încât să facă sacrificii. — Testimonies for the Church 4:77.SA 222.1