Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 4 — Divergența dintre principiile lui Hristos și principiile lui Satana

    Toate ființele umane fac parte dintr-o singură mare familie — familia lui Dumnezeu. Dorința Creatorului a fost aceea ca oamenii să se respecte și să se iubească unii pe alții și să manifeste un interes sincer și dezinteresat față de binele celorlalți. Însă ținta lui Satana este aceea de a-i face pe oameni să se preocupe de ei înșiși. Supunându-se stăpânirii lui, ei au cultivat un egoism care a umplut lumea de nefericire și de discordie, ajungând să fie în conflict unii cu alții.SA 24.1

    Egoismul este esența decăderii și, dat fiind faptul că ființele umane s-au supus puterii lui, în lumea de azi se poate vedea contrariul consacrării față de Dumnezeu. Națiunile, familiile și indivizii au o singură dorință, și anume aceea de a-și pune eul pe primul plan. Omul își dorește să fie stăpânul semenilor Iui. Din cauza egoismului, s-a separat de Dumnezeu și de semenii lui și își urmează înclinațiile nestăpânite. Se comportă de parcă binele altora ar depinde de supunerea lor față de supremația lui.SA 24.2

    Egoismul a adus discordie în biserică, umplând-o de ambiție nesfântă.... Egoismul distruge asemănarea cu Hristos, umplând omul cu iubire de sine. El conduce la îndepărtarea continuă de neprihănire. Hristos spune: “Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” Însă iubirea de sine este oarbă față de desăvârșirea cerută de Dumnezeu....SA 24.3

    Hristos a venit în această lume pentru a ne descoperi dragostea lui Dumnezeu. Urmașii Lui trebuie să continue lucrarea începută de El. Să ne străduim să fim de ajutor și să ne încurajăm unii pe alții. Căutarea binelui celorlalți este mijlocul prin care poate fi găsită adevărata fericire. Omul nu lucrează împotriva intereselor personale atunci când îl iubește pe Dumnezeu și când își iubește semenii. Cu cât el are un suflet mai lipsit de egoism, cu atât este mai fericit, fiindcă împlinește scopul lui Dumnezeu pentru el. Suflarea lui Dumnezeu îl pătrunde, umplându-l de bucurie. El știe că viața este un dar sfânt, valoros, ce i-a fost încredințat de Dumnezeu pentru a-l întrebuința în slujirea altora. — The Review and Herald, 25 iunie, 1908.SA 24.4

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents