Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 61 — Un legământ cu Dumnezeu

    Când promitem verbal sau în scris să dăruim o anumită sumă, frații care au fost prezenți cu acea ocazie sunt martorii vizibili ai legământului încheiat între noi și Dumnezeu. Promisiunea nu este făcută față de oameni, ci fața de Dumnezeu, și este ca și cum — al trimite o scrisoare unei alte persoane. Angajamentul luat față de Dumnezeu ne obligă în aceeași măsură să achităm banii promiși ca orice obligație pe care o avem prin lege.SA 315.1

    În general, persoanele care se angajează în acest fel față de semenii lor nu se gândesc că ar avea posibilitatea să ceară să fie scutiți de angajamentul luat. Un jurământ față de Dumnezeu, Dătătorul tuturor binecuvântărilor, este de o și mai mare importanță; atunci, de ce căutăm să fim scutiți de juruințele pe care le-am făcut lui Dumnezeu? Se consideră oare că promisiunile făcute față de El nu sunt la fel de obligatorii? Oare faptul că cel în cauză nu va fi chemat înaintea unui tribunal pentru nerespectarea promisiunii face ca aceasta să fie mai puțin valabilă? Își va permite să îl “înșele pe Dumnezeu” cel care declară că este mântuit prin sângele jertfei infinite a lui Isus Hristos? Nu știe că juruințele și faptele lui vor fi cântărite după dreptatea curților cerești de judecată?SA 315.2

    Cazul fiecăruia dintre noi așteaptă să fie judecat în tribunalul ceresc. Modul nostru de a acționa va depune mărturie împotriva noastră? Cazul lui Anania și al Safirei a fost dintre cele mai grave. Prin faptul că au păstrat o parte din banii obținuți pe moșioară, L-au mințit pe Duhul Sfânt. Cei care au comis păcate asemănătoare sunt vinovați în aceeași măsură.SA 315.3

    Când inima oamenilor este îmblânzită prin prezența Duhului lui Dumnezeu, ei devin mai sensibili față de lucrarea Duhului Sfânt și iau decizia de a se sacrifica pentru cauza lui Dumnezeu. Când lumina divină pătrunde în minte cu o claritate și o putere neobișnuite, sentimentele omului firesc sunt biruite, egoismul își pierde puterea asupra inimii și se naște dorința de a imita Modelul, pe Isus Hristos, prin practicarea sacrificiului de sine și a binefacerii. Omul egoist, cu înclinația lui firească, se transformă atunci într-un om amabil și milos față de păcătoșii pierduți și îi face o făgăduință solemnă lui Dumnezeu, la fel ca Avraam și lacov. În astfel de ocazii, sunt prezenți îngerii cerești. Dragostea lui Dumnezeu și iubirea față de oameni înving egoismul și iubirea de lume. Așa se întâmplă mai ales atunci când vorbitorul, în Duhul și în puterea lui Dumnezeu, prezintă Planul de Mântuire, adus la îndeplinire de Maiestatea cerului prin jertfa de pe cruce. În pasajele de mai jos putem vedea cum privește Dumnezeu problema jurămintelor:SA 315.4

    “Moise a vorbit căpeteniilor semințiilor copiilor lui Israel și a zis: ‘lată ce poruncește Domnul: Când un om va face o juruință Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduință, să nu-și calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieșit din gură’.” (Numeri 30, 1.2.)SA 316.1

    “Nu lăsa gura să te bage în păcat și nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: ‘M-am pripit’. Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale și să nimicească lucrarea mâinilor tale?” (Eclesiastul 5, 6.)SA 316.2

    “De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot,îmi voi împlini juruințele făcute ție, juruințe care mi-au ieșit de pe buze, pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtoare.” (Psalmii 66, 13.14.)SA 316.3

    “Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduință sfântă și abia după ce a făcut juruința, să se gândească.” (Proverbe 20, 25.) “Dacă faci o juruință Domnului, Dumnezeului tău, să nu pregeți s-o împlinești, căci Domnul, Dumnezeul tău, îți va cere socoteala și te vei face vinovat de un păcat. Dacă te ferești să faci o juruință, nu faci un păcat. Dar să păzești și să împlinești ce-ți va ieși de pe buze, și anume juruințele pe care le vei face de bunăvoie Domnului, Dumnezeului tău, și pe care le vei rosti cu gura ta.” (Deuteronom 23, 21-23.)SA 316.4

    “Faceți juruințe Domnului, Dumnezeului vostru, și împliniți-le! Toți cei ce-L înconjoară să aducă daruri Dumnezeului cel înfricoșat.” (Psalmii 76, 11.)SA 317.1

    “Dar voi îl pângăriți prin faptul că ziceți: ‘Masa Domnului este spurcată și ce aduce ea este o mâncare de disprețuit!’ Voi ziceți: ‘Ce mai osteneală!’ și o disprețuiți, zice Domnul oștirilor, și aduceți ce este furat, șchiop sau beteag: lată darurile de mâncare pe care le aduceți! Pot Eu să le primesc din mâinile voastre? zice Domnul. Nu! Blestemat să fie înșelătorul care are în turma lui o vită de parte bărbătească și totuși juruiește și jertfește Domnului o vită beteagă! Căci Eu sunt un împărat mare, zice Domnul oștirilor, și Numele Meu este înfricoșat printre neamuri.” (Maleahi 1, 12-14.)SA 317.2

    “Dacă ai făcut o juruință lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlinești, căci Lui nu-l plac cei fără minte; de aceea împlinește juruința pe care ai făcut-o. Mai bine să nu faci nici o juruință, decât să faci o juruință și să n-o împlinești.” (Eclesiastul 5, 4.5) — Testimonies for the Church 4:470-472.SA 317.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents