Capitolul 67 — Binecuvântările trecătoare asupra omului mărinimos

Când este împletită cu dragostea și cu binefacerea și când este sfințită prin Duhul lui Isus, compasiunea umană devine un factor ce poate aduce un mare bine. Cei care cultivă binefacerea le fac un bine nu numai altora, fiind pentru aceștia o binecuvântare, ci au ei înșiși de câștigat prin faptul că își expun inima influenței blânde a adevăratei binefaceri.SA 345.1

Fiecare rază de lumină revărsată asupra celorlalți se va reflecta asupra noastră. Fiecare cuvânt amabil și de împreună-simțire rostit față de cei îndurerați, fiecare act împlinit pentru cei năpăstuiți și fiecare dar adus pentru satisfacerea nevoilor semenilor noștri, din dorința de a-l aduce slavă lui Dumnezeu, vor avea ca rod binecuvântarea dătătorului. Cei care lucrează astfel, ascultă de porunca cerului și vor primi aprobarea lui Dumnezeu. Plăcerea de a face bine altora le conferă sentimentelor noastre o vioiciune care va acționa asupra nervilor, va îmbunătăți circulația sângelui și va avea ca efect sănătate mintală și fizică. — Testimonies for the Church 4:56.SA 345.2