Secțiunea 3 — Resursele lui Dumnezeu: zecimea

Capitolul 12 — Un test al loialității

“Cinstește pe Domnul cu averile tale și cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug și teascurile tale vor geme de must.”SA 65.1

Acest verset ne învață că Dumnezeu, Dătătorul tuturor lucrurilor bune, are un drept asupra lor și că acest drept trebuie luat în considerare în primul rând, iar toți cei care îl respectă vor primi o binecuvântare specială.SA 65.2

Aici este prezentat un principiu care caracterizează modul în care Dumnezeu se raportează la oameni în toate situațiile. Domnul i-a așezat pe primii noștri părinți în Grădina Edenului. Toate lucrurile cu care i-a înconjurat erau menite să-i facă fericiți, iar El i-a îndemnat să îl recunoască drept Stăpân al acestora. În grădină, Dumnezeu a făcut să crească tot felul de pomi plăcuți la vedere și plini de fructe gustoase, însă între aceștia a creat unul deosebit. Din toți ceilalți pomi, Adam și Eva puteau să mănânce cât doreau, însă din acesta Dumnezeu a zis: “Să nu mănânci.” Acesta era testul recunoștinței și loialității lor față de Dumnezeu.SA 65.3

La fel, Dumnezeu ne-a dăruit cea mal mare comoară a cerului în persoana lui Isus. Împreună cu El, ne-a dat toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele. Roadele pământului, recoltele îmbelșugate, comorile de aur și argint sunt darurile Sale. Case și terenuri, hrană și îmbrăcăminte, El le-a dăruit oamenilor pe toate. Ca urmare, El ne cere să îl recunoaștem drept Dătător al tuturor lucrurilor și, din acest motiv, ne spune: Din toate lucrurile pe care le aveți, pun deoparte o zecime pentru Mine, în afara darurilor ce trebuie aduse de bunăvoie în vistieria Mea. Aceasta este măsura prevăzută de Dumnezeu pentru înaintarea lucrării de evanghelizare.SA 65.4

Acest plan de dăruire sistematică a fost conceput de Domnul Isus Hristos, care și-a dat viața pentru ca lumea să aibă viață. El, care a părăsit curțile cerești, care a renunțat la cinstea de a conduce oștirile cerești, care și-a înveșmântat divinitatea în umanitate pentru a înălța neamul omenesc decăzut, El, care de dragul nostru S-a făcut sărac pentru ca prin sărăcia Lui noi să devenim bogați, s-a adresat oamenilor și, în înțelepciunea Sa, le-a prezentat planul pentru susținerea celor care duc lumii solia Sa. — The Review and Herald, 4 februarie, 1902.SA 66.1