Cei care primesc permanent, să dăruiască permanent

După cum primim permanent binecuvântări de la Dumnezeu, tot la fel trebuie să dăruim permanent. Dacă Binefăcătorul nostru ceresc ar înceta să ne mai ofere, atunci am avea o scuză: nu am mai avea nimic de oferit. Dar Dumnezeu nu ne-a lipsit niciodată de dovezile dragostei Sale.... Suntem susținuți în fiecare clipă de grija lui Dumnezeu și prin puterea Sa. El ne umple masa cu hrană. El ne dă un somn liniștit și odihnitor. Săptămânal, ne aduce Sabatul, ca să ne oprim din ocupațiile trecătoare și să ne închinăm în casa Sa. El ne-a dat Cuvântul Său ca să ne fie candelă pentru picioare și o lumină pe cărare. Pe paginile lui sfinte, găsim sfaturile înțelepciunii și, de fiecare dată când ne înălțăm la El inimile, în răbdare și credință, El ne acordă binecuvântările harului Său. Mai presus de toate acestea este și darul infinit al scumpului Fiu al lui Dumnezeu, prin care primim toate celelalte binecuvântări pentru viața aceasta și pentru viața viitoare.SA 17.5

Fără îndoială că bunătatea și mila ne însoțesc la fiecare pas. Doar atunci când vom dori ca Tatăl nostru infinit să nu ne mai ofere darurile Sale, ar trebui să întrebăm nerăbdători: cât să mai dăruim? Nu numai că ar trebui să îi restituim cu credincioșie zecimile noastre, care sunt ale Lui, ci ar trebui de asemenea să aducem o sumă în trezoreria Sa ca dar de mulțumire. Să-I oferim Creatorului nostru cu bucurie primele roade din toate bogățiile Sale — cele mai alese bunuri materiale, cea mai bună și cea mai sfântă slujire. — The Review and Herald, 9 februarie, 1886.SA 18.1