Victoria poporului lui Dumnezeu este totală

“Temeliile pământului se cutremură; clădirile se clatină și se prăbușesc cu un zgomot asurzitor. Marea clocotește ca o oală și tot pământul este într-o învălmășeală grozavă. Cei drepți sunt eliberați, iar ei șoptesc unul către altul, cu un glas dulce și solemn: ‘Suntem salvați. Acesta este glasul lui Dumnezeu’. Cu o solemnitate înfricoșată, ei ascultă cuvintele vocii lui Dumnezeu. Cei nelegiuiți, deși aud, totuși nu înțeleg cuvintele. Ei sunt cuprinși de spaimă și cutremur, în timp ce sfinții se bucură. Satana, îngerii lui și oamenii nelegiuiți, care triumfaseră crezând că poporul lui Dumnezeu este în puterea lor și că îi vor șterge de pe fața pământului, văd strălucirea care planează asupra acelora care au onorat Legea cea sfântă a lui Dumnezeu. Ei priveau la fețele lor pline de lumină, care reflectau chipul lui Isus. Cei care fuseseră atât de zeloși să distrugă pe sfinți nu puteau suporta strălucirea care plana asupra mântuiților, ci cădeau la pământ ca morți. Satana și îngerii cei răi fugeau din fața sfinților preschimbați în strălucire. Puterea lor de a persecuta pe sfinți dispăruse acum pentru totdeauna.” — (Testimonies for the Church 1:354.)GA 218.1

“Curând am auzit glasul lui Dumnezeu care a făcut să se cutremure cerul și pământul. A avut loc un mare cutremur de pământ. Clădirile se cutremurau și se prăbușeau pretutindeni. Am auzit un strigăt tare de biruință triumfală, care răsuna limpede ca o muzică. Am privit asupra acestei grupe care, cu puțin timp mai înainte, erau în mare suferință și robie. Ei au fost eliberați. O lumină strălucitoare lumina asupra lor. Ce privire frumoasă aveau ei acum! Tot necazul și îngrijorarea lor trecuseră; pe orice față se vedea sănătate și frumusețe. Vrăjmașii lor, păgânii din jurul lor, cădeau ca niște morți. Ei nu puteau suporta lumina care strălucea asupra sfinților eliberați. Această lumină și strălucire rămase asupra lor până când Isus a fost văzut pe norii cerului, iar grupa credincioasă și cercată a fost schimbată într-un moment, de la mărire, la mărire. Mormintele au fost deschise, iar sfinții au ieșit din morminte, îmbrăcați în nemurire, strigând: ‘Biruință asupra morții și a mormântului!’ Și împreună cu sfinții care erau în viața au fost răpiți în nor pentru a întâmpina pe Domnul lor în văzduh, în timp ce multe cântări melodioase, de proslăvire și biruință, porneau de pe orice buze nemuritoare.” — (Testimonies for the Church 1:184.)GA 218.2

“Poporul a înțeles că acesta este glasul lui Moise; că, deși este preschimbat și glorificat, totuși este Moise. I-au spus că nu-i pot privi fața pentru că lumina care radiază de pe fața sa este peste măsură de chinuitoare pentru ei. Fața sa strălucea ca soarele; ei nu o pot privi. Când Moise a observat lucrul acesta, și-a acoperit fața cu un văl. El nu a căutat să-i convingă că lumina și strălucirea de pe fața sa este oglindirea măririi lui Dumnezeu, pe care El a pus-o asupra lui și că poporul trebuie s-o suporte, ci și-a acoperit strălucirea. Păcătoșenia poporului făcea ca vederea feței sale strălucite să fie chinuitoare pentru ei. Tot așa va fi și atunci când sfinții lui Dumnezeu vor fi proslăviți, chiar înainte de a doua venire a Domnului nostru. Nelegiuiții se vor îndepărta și se vor retrage la vederea sfinților, pentru că strălucirea de pe fețele lor va fi un chin pentru ei. Dar toată această strălucire de pe fața lui Moise, toată această pecete a lui Dumnezeu, pusă pe servul Său umil, este uitată.” — (Testimonies for the Church 3:354-355.)GA 219.1