Lucrarea altor îngeri, care strigă cu voce tare către cei patru îngeri, este un simbol al lucrării noastre de acum

“Noi am privit mulți ani spre legiferarea unui decret duminical în țara noastră și acum, când această mișcare este chiar în fața noastră, întrebăm: ce are de gând să facă poporul nostru? Vă dați seama că vine curând noaptea, când nici un om nu mai poate lucra? Aveți voi acel zel puternic, acea evlavie și devoțiune, care vă pot face în stare să rezistați când veți avea de întâmpinat opoziția? Dacă Domnul a vorbit vreodată prin mine, atunci vine timpul când vom fi duși înaintea conciliilor și va fi serios testată fiecare poziție a adevărului pe care îl credem. Timpul pe care ne permitem să-l irosim acum ar trebui dedicat sarcinii pe care ne-a dat-o Dumnezeu, de a ne pregăti pentru criza ce se apropie. Mult timp ar trebui petrecut în rugăciune pentru ca hainele caracterului nostru să poată fi spălate și albite în sângele Mielului.”GA 43.1

“Noi ar trebui să-L căutăm în mod special pe Dumnezeu pentru ca El să dea acum har și putere poporului Său. Dumnezeu trăiește; și noi nu credem că a venit timpul când EI va îngădui restrângerea libertăților noastre. Profetul a văzut: ‘patru îngeri stând în cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, ca ele să nu sufle pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.’ Un alt înger se suia dinspre răsăritul soarelui, și le-a strigat: ‘Nu vătămați pământul, nici marca, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru.’ Aceasta indică lucrarea pe care trebuie să o facem noi acum, de a striga la Dumnezeu pentru ca îngerii să țină cele patru vânturi până când misionarii vor fi trimiși în toate părțile lumii și vor vesti avertizarea împotriva neascultării Legii lui Iehova. Însă orice armă pe care inamicul o poate concepe va fi folosită împotriva poporului lui Dumnezeu, ca să-i împiedice în lucrarea lor. Domnul, pe de altă parte, îi invită pe toți să fie treji și să vegheze; pentru că în timp ce oamenii dormeau, vrășmașul a semănat neghina.” — (The Review and Herald, 11 decembrie, 1888.)GA 43.2